Eugène Ferdinand Victor Delacroix (1798-1863): Dante si Vergilius în InfernCel mai mare poet al Italiei si una dintre cele mai mari personalitati ale literaturii universale, Dante Alighieri (1265-1321), s-a nascut la Florenta. Vasta cultura pe care a acumulat-o tânarul Dante prin studii si calatorii este reflectata în creatia sa. La noua ani s-a îndragostit de o fata de vârsta lui, Beatrice Portinari, pe care o va iubi pâna la moarea acesteia si dincolo de ea.
Exilat în 1302 de catre adversarii sai politici, Dante si-a petrecut tot restul vietii departe de Florenta, pe care o iubise cu patima, si a pribegit “prin mai toate tinuturile cu grai italienesc”. Dupa ce toate sperantele de a putea reveni în mod demn în patrie i se spulberasera, Dante a murit la Ravenna.
Au ramas posteritatii scrierile lui: Vita Nuova (Viata Noua) – opera în versuri si în proza inspirata de iubirea pentru Beatrice -, tratate filozofice, literare si politice, scrisori. Dar mai cu seama creatia care l-a facut nemuritor, Divina Comedie.
DIVINA COMEDIE
Dante si-a intitulat capodopera Commedia. “Divina” a fost numita de catre Boccaccio, unul dintre primii ei comentatori. În evul mediu “commedie” înseamna o scriere cu un început trist, dar cu deznodamânt fericit. De asemenea, “comedia” era scrisa în limba italiana, nu în latina, ca alte specii literare, si într-un stil accesibil tuturor.
Divina Comedie prezinta calatoria lui Dante prin Infern, locul în care, conform conceptiei crestine, sunt pedepsiti dupa moarte cei pacatosi, prin Purgatoriu, zona în care, potrivit credintei catolice, se purifica sufletele ce vor intra în Paradis, tarâmul spiritelor fericite ale virtuosilor. Prin Infern si Purgatoriu, Dante este condus de umbra lui Vergilius, poetul antic cel mai pretuit în evul mediu, iar în Paradis îi este ghid sufletul Beatricei.
Simetria impresionanta este una dintre calitatile Divinei Comedii. Cele trei cantice (Infernul, Purgatoriul si Paradisul) au un numar aproape egal de versuri si fiecare este împartit în 33 de cânturi, scrise în tertine (strofa de câte trei versuri). Existenta unui prim cânt, cu caracter de prolog, faca ca numarul total al cânturilor sa fie o suta.
Poemul are bogate sensuri alegorice si simbolice si reprezinta o sinteza a culturii medievale, dar si un moment de tranzitie spre Renastere.
INFERNUL
Cântul XXXII
În cercul al noualea, al tradatorilor, Dante îl întâlneste pe contele Ugolino.
124 Pornisem cale când în put vazui
doi strânsi atare, ´ncât un cap rozându-l
pe celalalt, parea ca-i cusma lui.
127 Si cum îmbuca din darab flamândul,
la fel cu dintii-l însfaca naprasnic,
în dreptul cefii, pân´la os muscându-l,
130 de nici Tideu nu se vadi mai vajnic
când se-nfrupta din teasta retezata,
de cum acesta-nfuleca din praznic.
133 “O, tu ce ura ti-o reversi spurcata
ca fiara, am zis, în codru hamesita
sa-mi spui de ce; si eu ma prind drept plata,
136 de-o fi sa-ti aflu jalea-ndreptatita
si ura ta cu vina pe-o masura,
sa-ti dau pe lume plata cuvenita,
139 de nu va fi sa-mi sece limba-n gura. “
CÂNTUL XXXIII
1 Îsi sterse duhu-gura însângerata,
când m-auzi ca înspre el graiesc,
de parul cefii pân´la os mâncata
4 si-apoi rosti: “Tu-mi ceri sa scormonesc
dureri adânci si fara leac ce-n mine,
si nerostite, plânsul îl stârnesc.
7 Dar daca vorba-mi va rodi rusine
pe lume sus acestui pui de Iuda,
voi face grai si lacrimi sa se-mbine.
10 Nu stiu ce har te-a scoborât ori truda
aci-ntre noi ; dar dupa grai, vecin
cu-a mea cetate te ghicesc si ruda.
13 Afla-vei deci ca-s contele-Ugolin(1)
si-acesta-aici cu care mintea-mi pui
Ruggieri(2) fu, episcop mare-n cin.
16 Ca prin minciuna, la porunca lui
am fost închis, desi-i dadeam crezare,
si-apoi rapus, e de prisos sa-ti spui;
19 dar cât de crunta moartea la-nchisoare
n-ai cum sa stii, caci nu ti-a fost vadita;
asculta dar de ce-l urasc atare.
22 Prin geamul strâmt al turlei poreclita
de când cu mine turla foamei si-unde
si-altii-or plânge, de trei ori cernita
25 Vazusem luna cum de noi se-ascunde,
când într-o noapte-avui un vis arcan
si-n viitor putui prin el patrunde.
28 Pe-acesta-aici parea ca-l vad soiman,
cum haituieste-un lup cu pui pe-un munte
ce-ascunde Lucca ochiul pisan.
31 Urzise-astfel încât sa mearga-n frunte
Gualand (3), Lanfranchi si Sismondi-n rând
Si-aveau cu ei catele iuti si crunte.
34 Ci-n goana smulsa, lup si pui curând
cazura la pamânt si colti de câine
înfipse haita-n trupul lor plapând.
37 În zori, când ma trezii, cum ar fi mâine,
vazui feciorii-n preajma, albi ca varul,
si-i auzii prin somn cersindu-mi pâine.
40 Esti împietrit de nu pricepi amarul
si presimtirea ce-mi dadea fiori;
de-acum nu plângi, au când ti-e plin paharul ?
43 La ceasul când veneau cu prânzul lor
erau si dânsii treji si-acelasi gând
pândea si-n ei de rau prevestitor.
46 Si-atunci din turla auzii batând
piroane jos, în portile închise
si-n ochi feciorii mi-i privii la rând.
49 Eu nu plângeam. durerea ma-mpietrise;
dar ei plângeau si Anselmuccio-al meu:
“De ce taci, tata, si te uiti?” îmi zise.
52 Dar tot n-am plâns, ci suspinând din greu,
pâna ce luna fu de zori înfrânta,
o zi si-o noapte am tacut mereu.
55 Dar când miji prin ferestruica strâmta
lumina zilei si vazui prin ea
pe patru fete, fata mea rasfrânta,
58 am prins cu furie mâinile-a-mi musca,
iar ei crezând ca foamea mi-o ogoi,
sarind strigara: “Tata, ne-ar durea
61 mult mai putin dac-ai musca din noi,
caci trup ne-ai dat tu însuti si de dânsul
e dreptul tau, de vrei, sa ne despoi”.
64 Tacui atunci ca sa le stâmpar plânsul
si-asa-am ramas. Pamântul sa se crape
mi-as fi dorit si sa ma-nghita-ntr-însul !
67 Ci-n ziua patra, Gaddo, dând sa scape,
în fata mea se azvârli strigând:
“Ajuta-mi tata, daca-mi esti aproape!”
70 Îsi dete duhu-apoi; si rând pe rând
pe câtesitrei, pâna-mi pierdui vederea,
precum ma vezi, asa-i vazui cazând.
73 Orbit de plâns pornii sa-i cat si fierea
mi-o revarsam strigându-i morti pe nume,
pâna ce foamea birui durerea
76 si ma-nvoi sa ma petrec din lume.”
Si-aci sfârsind, uita de noi, strainii,
si-n biata teasta-nfipse colti de câine.
1 Ugolin: Îsi spune numele, care pentru florentinul Dante este desigur foarte cunoscut. Este vorba de Ugolino, fiul contelui Guelfo della Gherardesca din maremma toscana. Acestuia, cetatea Pisa i-a încredintat comanda flotei sale. Mai târziu (1284) a fost la cârma treburilor publice ca podesta. Împotriva lui s-au ridicat ghibelinii, condusi de arhiepiscopul Ruggieri, si l-au închis într-un turn, unde a fost lasat sa moara de foame împreuna cu doi copii si doi nepoti ai lui.
2 Ruggieri degli Ubaldini a fost arhiepiscop al Pisei, pâna la moarte (1295), si capetenia ghibelinilor.
3 Sunt trei mari familii ghibeline din Pisa care se aliasera cu arhiepiscopul Ruggieri în lupta împotriva lui Ugolino della Gherardesca.