Toate agenţiile de stat au pe site-urile lor tot felul de strategii privitoare la resursele umane, făcute à la carte. Te întrebi atunci cum de funcţionează acest stat atât de greoi, birocraţia adâncindu-se în loc să dispară, actul administrativ desfăşurându-se anevoios, în locul flexibilizării lui.
În mare, analiză SWOT (puncte ţări, puncte slabe, oportunităţi şi constrângeri), încearcă să maximizeze punctele forte, să minimizeze punctele slabe dar şi să valorifice oportunităţile, evitând sau temperând constrângerile provenite din mediul extern.
Toate departamentele de resurse umane în agenţiile de stat fac o planificare a resurselor umane. Cum se face că din această planificare, totdeauna şefii unor departamente de la nivel central şi până în cea mai de jos structura, au asigurată şefia, indiferent de schimbările politice din agenţiile de stat şi rotaţiei pe posturi?
Înseamnă că analiza postului este astfel alcătuită încât să nu afecteze asemenea funcţii bine plătite şi vizate în permanentă de factorul politic.
Recrutările şi selecţia personalului, ştim cu toţii cum se fac : se depun dosarele la agenţia care gestionează funcţiile publice. De îndată ce eşti înscris, apartenenţa politică este esenţială pentru a primi subiectele la examen la pachet cu rezolvarea lor.
Apoi, pentru muritorii de rând, anual se face evaluarea performanţelor profesionale individuale. Dacă eşti în relaţii bune cu şeful proaspăt ‘uns’ şi empatizezi cu el, ai şanse să salţi o treaptă în carieră profesională. Altfel, mai stai un rând.
La formarea profesională continuă, de asemenea, există o lista de priorităţi : dacă eşti rudă cu cineva de la Curtea Constituţională, să zicem, beneficiezi de instruiri la hoteluri de cinci stele, cu masă şi dansul, pe mese, asigurate. Unde mai pui că vii acasă şi cu o diplomă de formator. Nemulţumiţilor li se ia darul, cum se zice, dacă nu sunt aliaţi cu nouă conducere, nu lucrează în echipa ei sau sunt lipsiţi de loialitate.
Desigur, în aceste situaţii, veşnicele constrângeri bugetare afectează găştile nou instalate în agenţiile de stat, după fiecare scrutin. Automat sistemul mafiilor politice se reactivează, apărând tot felul de acte normative pentru a tempera aceste constrângeri şi a umfla buzunarele noilor veniţi.
Actele normative vor fi justificate în capitolul ‘puncte tari’ prin argumente paravan ce ţin de formarea şi remunerarea întregului personal administrativ.
Strategia resurselor umane se încheie apoteotic, în respectul principiilor majore de dezvoltare, atragere şi păstrare a forţei de muncă, dezvoltarea unui mediu de lucru flexibil şi, atenţie, ‘asumarea strategiei la cel mai înalt nivel’.
Text apărut în portalul finantare.ro, ediţia online, 8 iulie 2013, publicat aici cu acordul autorului.
Printre legile si principiile nescrise care se patroneaza functionarea resurselor umane din agenţiile de stat as nota:
– supunerea – de la ,,inferior” la ,,superior”.
– respectul: idem ca mai sus.
– daca un inferior are o idee buna si o doreste aplicata, trebuie sa cedeze paternitatea acesteia superiorului. Acesta o va ceda la rindul lui, pina ideea va fi atribuita virfului ierarhiei (am in minte situatii concrete). Cu alte cuvinte, ideile bune le are superiorul. Inferiorul este executant. Inferiorul executa si ideile proaste (in care personal nu crede).
– inferiorii femeie pot fi tratati si altfel (aceasta nu e neaparat un avantaj ci de cele mai multe ori o ,,plata” pentru a nu fi santajat).
– control si urmarire. Cu camere montate in institutie, cu detectoare de minciuna etc.
– inferiorii fac un stagiu dupa care se asteapta sa isi fi insusit codurile nescrise si sa le duca mai departe.
– semnalarea unei nereguli echivaleaza cu distrugerea carierei. Se asteapta sa vezi, auzi si sa taci.
Scurtul text relevă, de fapt, marea problemă a României de azi, care nu este privatizarea, cum cred mulți, ci gestionarea instituțiilor statului: ministere, agenții, prefecturi, primării și tot ce vă puteți imagina. Sistemul este în așa fel construit și întreținut, încît să fie cît mai birocratic și cît mai anonim. De ce? Simplu. cînd ai nevoie de x etape și x + y semnături pe un document, răspunderea se diluează, nu știi cine e răspunzător și cine nu, toți și nimeni. Acest sistem permite aprobarea unor investiții ineficiente, prost gîndite și prost realizate, iar dacă cineva pune întrebări, se pierde în răspunsuri pompoase și evazive, anonime, de fapt, fără angajament.
În același timp, totul fiind aleator și haotic, oricînd se poate inventa un dușman, oricînd se poate începe un proces, cineva poate fi reținut (cu tam-tam) 24 de ore pt a fi compromis… Este un sistem perfect pt incompetenți și pt mitocani, cei care conduc, de fapt, România.
Completare: întotdeauna cînd vii dinspre Europa Centrală și ajungi acasă, în România, la București, te cuprinde așa o jale, îți vine să urli. Nu pt că acolo ar fi totul perfect, nicidecum.
Am stat la Praga 7 zile, au și ei străzi cu gropi, cu asfalt „jumulit”, trotuare căzute etc. Dar infrastructura orașului e gîndită meseriaș, de la A la Z, simplu, eficient. La București, proiectele parcă sînt făcute de handicapați, neterminate, cu soluții aiurea, cu improvizații (pe păcătosul principiu „las’ că merge și așa”). Asta se vede imediat, la felul cum sînt făcute stațiile de metro, drumurile, parcurile… Și, așa cum bine știți, risipă de bănci ca în România nu am văzut niciunde în Occident ori în Europa Centrală, este o invenție românească.
Dacă România și românii nu vor învăța că toată această risipă de resurse, de energie înseamnă, de fapt, nivelul nostru de trai scăzut, vom continua să fim ca pînă acum, coada Europei. Cel mai terifiant lucru este că, peste tot, vezi și auzi un lament perpetuu, un bocet național, de la președinte și premier la gazetari și la omul din cîrciumă, că lucrurile merg prost și nimeni nu vede cauzele, care sînt evidente și simplu de rezolvat.