Sînt cameleon,
mă îmbrac în cuvinte, mă plimb pe hârtie.
Adesea captivă prin vignete
albastru şi aur mi am mânjit un pomete
şi roşu cu sânge pe buze cochete.
În cărţi torţionare închisă în beci,
veşminte de cui şi culori de ciment,
flăcări de vorbe am ars rugi uscaţi
pe cruci de lemn Cristi galbeni am pictat.
Prin hărţi adiere de scorţişoară,
am trupul tatuat în ocru şi picant,
în bărci pe mare de cerneală înfiorat.
Cuvinte înfloresc sub piele orhidee,
largi talere în verde la picioare cu picoteală,
apă din clopote sidef şi alge uscate în sepia muiate…
Priveşte cum vin spre cuvintele tale doar goală,
în strai de prunc miros a lapte şi miere,
duc nuanţe la subţioara pentru cărări neapucate.
Uneori aripi îmi plesnesc lucioase ,negre,
am ochi de febra descântaţi prin donjoane medievale.
În cotloane urcă teiul,sunătoare,
vezi,blană îmi creşte albastră pentru vânătoare.
Ascunsă acum în ungher de mare.
mă fac întuneric adânc nepătruns,
cameleonul cuvintelor de nespus…