Se implineste curind un an de la pelerinajul in Tara Sfinta, Iordania si Egipt. Oferta suna bine, Israel, Petra, piramide, muzeul de egiptologie. Ma duc.
Imi iau bilet separat, nu cu grupul, eu mai vreau citeva zile in Israel, vreau sa vad nu numai partea religiilor, vreau sa vad si altceva. Am rude in Israel, nu le spun ca vin, am si prieteni virtuali pe acolo, aleg unul.
Am 19 zile sa strabat trei tari, vreau sa vad tot ce se poate vedea in maratonul asta, nu am timp de vizite protocolare.
– Esti dispus sa-mi arati tara ta intre picaturi?
– Spune la ce ora vine avionul si ne recunoastem la aeroport, te astept cu o lalea.
Asa a inceput totul, apoi a fost shabat. In Toronto la aeroport predau bagajele mari, trec un chestionar simplu, sint cu pelerinii, scopul vizitei turistico-religios. Se uita tipul de la interagatoriu la mine ma uit , ma uit la el, scrie asa cum zic.
Prima intilnire cu Carturarul Rasputin, popa care a organizat excursia.
– Sinteti doamna care va sta fara noi in Israel?
– Da, am predat bagajele, ies afara sa-mi iau ramas bun de la sotul si sa fumez o tigara.
– CUUUM, fumezi?
– Parinte, scrie undeva in Biblie ca nu ai voie sa fumezi? Biblia a fost scrisa inainte de a se descoperi tutunul.
Ies cu sotul, ne sarutam ca in Cintarea Cintarilor, fumez o tigara, iar ne sarutam, cum scrie in Biblie, ma duc la imbarcare.
Ajung in Israel, ma asteapta cineva cu o lalea, ma despart de grup, doua zile fericite, fac alt traseu, bifez si ce facuse grupul, ceva in plus, seara ma depunea la hotel, ce frumos e totul. !poza164!
A treia zi, in zori o luam spre Iordania. A inceput teroarea. Carturarul rau aghezmuit.
Povestesc totul, daca aveti chef si timp de citit.
Ultima cina la hotel.
– Cum v-a placut doamna excursia?
– Au fost lucruri care mi-au placut, altele nu.
– Ce nu v-a placut?
– Nu mi-a placut cum ati vorbit despre greci, despre catolici, despre copti , despre musulmani, nu mi-a placut ca tot timpul ati spus „jidani” dar in Ierusalim ne-ati atentionat sa nu spunem „jidan”. Va intreb si eu ceva:
– Credeti in judecata de apoi parinte?
– Cred.
– Atunci cind veti ajunge sa-l intrebati pe Christos ceva, ce mai faci jidane?
– Nu, nu e.
– Parinte, cum nu e? Dupa mama e jidan.
Felicitari pentru povestirea publicata, stimata doamna. Citindu-o, mi-am amintit de cateva lucruri.
Evreul Yehoshua ben Yosef, devenit Isus Christos, a suferit dupa moarte mult mai mult decat in viata. Imi amintesc de faptul ca, dupa acordurile de la Oslo, cand a fost intemeiata Autoritatea Palestiniana, Yaser Arafat, musulman nepracticant, dar care a folosit fanatismul musulman in politica, s-a urcat pe acoperisul Bisericii Nativitatii din Beit Lehem (Betleem), a tras cu arma si a afirmat ca Isus era palestinian, primul palestinian,iar Craciunul este o sarbatoare palestiniana. Era in seara de Craciun. Efectul a fost inspaimantarea si dezaprobarea pelerinilor.
Un tablou de Chagall il arata pe Isus rastignit pe cruce. Langa cruce – un transport de evrei deportati, in drum spre un lagar de concentrare. Cativa soldati germani pazesc convoiul, iar unul dintre ei se indreapta spre cruce pentru a-l da jos pe Isus si a-l alatura convoiului.
La Ierusalim am auzit o intamplare despre care nu mi-ar fi trecut prin minte ca ar fi posibila. Un prieten crestin mi-a povestit ca acum mai multi ani a intrat la o predica de Sambata Mare intr-o biserica. Preotul vorbea despre …Iuda, spunea ascultatorilor ca aici Iuda este peste tot, sa fie atenti ca a venit Iuda, sa fie atenti cu Iuda. Scarbit, el si-a spus ca…a venit legionarul, antisemitul, nazistul. A iesit scarbit. Nu vreau sa ma refer la nimeni, nici sa mentionez despre ce biserica este vorba.
Alte intamplari, din cealata tabara. Intr-o zi, cu mai multi ani in urma, sunam la intrarea Bisericii Romane din Ierusalim. Deodata, a aparut un trecator, evreu ultrareligios, care a inceput sa-mi faca reprosuri, ce caut eu acolo. El boicota biserica. Nu stia romaneste, nu cunostea pe nimeni din biserica, dar ura. Pogromist evreu? Poate.Oricum, fara nici o logica…In alt caz, sedeam in autobuz si citeam. Intamplator, cartea care o citeam era traducerea romaneasca a Bibliei. Cel care statea langa mine a observat ce citesc si a inceput sa-mi faca reprosuri: de ce citesc o Biblie in care este inclus si Noul Testament? Sa o arunc, sau cel putin sa ma duc la un legator de carti, sa-i cer sa taie foile care includ Noul Testament si sa lege cartea din nou…Alta data am auzit despre arderi de carti misionare, sau de incendierea unei biserici din Ierusalim, baptista.
Ma doare ca asemenea lucruri se pot petrece. Ele lovesc in insusi continutul pelerinajului, al excursiei credinciosilor evrei, crestini si musulmani in Tara Sfanta. Tara Sfanta este Sfanta pentru evrei, crestini si musulmani in aceeasi masura. Marturisesc faptul ca am simtit mesajul ei intr-o vineri seara, la Ierusalim, atunci cand am auzit rugile tuturor in acelasi timp, in Oraul Vechi al Ierusalimului. Oare vor reusi liderii celor trei religii monoteiste sa ajunga la o intelegere intre ei? Poate ca aceasta va fi pacea adevarata in Orientul Mijlociu- si nu numai, ci in intreaga lume. Iar pelerinii vor putea vizita atat locurile sfinte, monumentele trecutului, ale istoriei, cat si cladirile moderne, ale prezentului. Nu vor mai fi diferente religioase jignitoare, nici ura intre oameni…
Cu deosebit respect,
Lucian-Zeev Herscovici
Stimata doamna, ar fi avut mai mult sens articolul dvs in care descrieti hagialacul dvs („pelerinajul”) in „tara sfinta” (sic!) daca ati fi furnizat si anumite informatii istorice, cred eu, absolut necesare. Eu sunt foarte dezamagit de acest articol, pentru ca nu am vazut nicaieri macar intentia de a prezenta istorie adevarata.
„Gura aceea de canal” pe care o prezentati fara explicatii in poza pe care o atasati articolului dvs are si o istorie. Mama imparatului Constantin, in cautarea locului unde s-a nascut „mantuitorul” dvs a facut niste fapte oribiler in timpul „validarii” locului nasterii lui Yehoshua. Cum nimeni nu stia nimic despre vreun loc al nasterii zeului dvs, ea a tinut sub pamant un evreu pana cand acesta a reusit sa „marturiseasca” locul cu pricina, unde ea a amenajat terenul pentru pelerinaj. Nu intru in alte amanunte dar vreau sa va marturisesc inca odata ca articolul dvs este mult prea infantil ca sa aduca informatii interesante. Dar o fi bun pentru pacea sufletului dvs ortodoxist.
Din pacate articolul e foarte superficial si are un titlu ca nuca in perete. Sper ca intalnirea cu „laleaua” a meritat confruntarea cu… „teroarea”
vina este a noastra, a israelienilor: nu stim sa ne prezentam tara,valorile nationale si cele care au influentat si influenteaza in mod pozitiv unghiurile de vedere ale celor care ne urasc.
de aceea,cred ca si in tari in care nu mai exista evrei, antisemitiemul creste ca o buruiana.
domnia voastra, Doamna. puteti fi una din cele mai importante surse de difuzare a adevaratului Isrel,chiar sdaca ne-ati vizitat intr-un timp atat de scurt. O viata de om nu e deajuns pentru asta.
D-le Lucian Zeev Hershcovici,mi-a placut ecoul dumneavoastra,cand se va realiza visul dumneavoastra si al meu?
Draga Domnule Constantinescu,
Ecoul Dvs mi-a facut o deosebita placere, nici sa va fi platit nu puteati scrie mai bine. Mi-am dat seama ca ma pot exprima implicit, nu explicit, cum zicea Blaga. Mie mi s-a parut foarte simplu de inteles, nici macar nu mi-as fi inchipuit ca sunt „implicita”. Nu, nu am ajuns la arta asta, degeaba imi fac acum complimente de una singura. Meritul e al Dvs pentru interpretare, nu al meu pentru scris.
Imi pare rau ca nu ati gasit explicatii cu ale religiilor, teorii filizofice, eu m-am limitat la impresii de calatorie. Nu am doctorat in istoria religiilor, gasiti pe Wikipedia date care va intereseaza.
Nu va recomand calvarul de a reciti articolul meu, de a interpreta altfel cele scrise de mine, desi ar fi un exercitiu mental interesant pentru Dvs.
Va multumesc pentru Ecou, va asigur inca o data ca mi-a facut deosebita placere. You made my day !
Geta