Leda era fiica lui Testius şi soţia lui Tyndareus, regele Lacedaemonului… Sună foarte pretenţios, dar de fapt e vorba de o aşezare de prin preajma Spartei, iar întâmplarea pe care o relatez e luată din mitologie… Trebuie să fi fost foarte frumoasă Leda, pentru că de ea se îndrăgostise iremediabil mai marele zeilor, temutul Zeus.

Acum avem la îndemână două variante ale legendei. După una, Zeus a prefăcut-o pe Leda într-o gâscă, iar el a luat înfăţişarea unui lebădoi şi astfel s-a împreunat cu ea. Leda a făcut două ouă din care au ieşit două perechi de gemeni. Urmează povestea lui Castor şi Pollux, a Clitamnestrei şi a Helenei… După a două varianta, Leda a rămas femeie, iar Zeus a vizitat-o transformat în pasăre. Vom prefera varianta această pentru că pictorii au imortalizat povestea astfel.

Numeroşi sunt artiştii plastici care s-au inspirat din această legendă mitologică. Unii au pictat compoziţii ambiţioase, alţii au subliniat aspectul alegoric al subiectului sau au recurs la o abordare temerară, neconvenţională. Unele compoziţii sunt idilice, altele recurg la un soi de primitivism naiv, au o poziţie ambiguă, sau recurg la un stil descriptiv sau liric. În sfârşit, despre toate putem afirma că au o încărcătură erotică şi simbolică într-o ambianţa mistică.

Leonardo da Vinci, Corregio, Veronese, Rubens, Tillier, Rafael, Tomas Launy, Gustave Moreau, Tomas Rut, Louis Icart, Baruch Elron şi atâţia alţii au surprins în lucrările lor frumoasă femeie şi lebădă. Stilurile sunt diferite, de la clasicism la artă naivă, de la dadaism la fauvism, artă conceptuală şi expresionism, suprarealism, simbolism şi hiper-realism.

Interesant şi atractiv prin subiect, tabloul cu Leda şi lebăda, indiferent de autor, fascinează prin compoziţie, dar şi prin imaginaţia bogată a vechilor greci care, iată, i-au dat lui Zeus posibilitatea să cucerească cele mai frumoase pământene, luînd înfăţişarea unui taur, a unei ploi de aur sau a unui lebădoi cu iniţiativă.