Când îmi doreşti „noapte bună”
cuvintele îţi sună a batjocură
şi nu-mi mai rămâne atunci
altă alegere, decât să-mi plătesc
cu vreun pahar de tequila
câteva ceasuri de nefiinţă,
cu un dram de noroc
chiar până la geana cenuşie
a zorilor ce-şi vor înfige
colţii flămânzi ai animalului
de pradă, pentru încă o zi
în lumina necruţătoare
a ireversibilei tale absenţe
hrănită cu spaimele de care
te vei smulge-anevoie într-un târziu
mult prea târziu, doborât, sfâşiat
de ghearele temerilor născocite
că te voi alunga din nou, precum
copilul sătul de jucăria râvnită
până la disperarea imposibilului
odată redevenit posibil.
*
Când îţi spun „noapte bună”
îţi doresc să nu mă visezi, fiindcă
atunci te va zvârcoli coşmarul
adevărului renegat şi strivit
pân-la hotarul dintre iubire
şi stingerea ei în moartea absurdă
a ceea ce n-a fost să fie.