Când îmi doreşti „noapte bună”

cuvintele îţi sună a batjocură

şi nu-mi mai rămâne atunci

altă alegere, decât să-mi plătesc

cu vreun pahar de tequila

câteva ceasuri de nefiinţă,

cu un dram de noroc

chiar până la geana cenuşie

a zorilor ce-şi vor înfige

colţii flămânzi ai animalului

de pradă, pentru încă o zi

în lumina necruţătoare

a ireversibilei tale absenţe

hrănită cu spaimele de care

te vei smulge-anevoie într-un târziu

mult prea târziu, doborât, sfâşiat

de ghearele temerilor născocite

că te voi alunga din nou, precum

copilul sătul de jucăria râvnită

până la disperarea imposibilului

odată redevenit posibil.

*

Când îţi spun „noapte bună”

îţi doresc să nu mă visezi, fiindcă

atunci te va zvârcoli coşmarul

adevărului renegat şi strivit

pân-la hotarul dintre iubire

şi stingerea ei în moartea absurdă

a ceea ce n-a fost să fie.