Cu învârtire de mătasă se lasă poala zilei
languroasă…
pe străzi zac vise,
casele asudă prin ziduri poroase,
în clepsidră nisip ud şi timp răstignit.
Tu porţi în mâna stele cu luciri colţoase,
cuvântul în mine deschide aripi,
caut silabe dichisite prin buzunare,
(haina-i ponosită şi prăfoasă),
scot aţă roşie şi lucioasă de deochi
să cos amulete.
Degetele mele sapă tunele de întuneric
prin amintiri,
pleoapele mele greu veşmânt de perle.
Uite cum noaptea nebună cuprinde în gheare inima
şi luceşte far peste mare.