Nu contest importanţa ei, dar nu-mi place ! Ştiu că a fost stabilită în memoria femeilor care au luptat pentru drepturi egale şi şanse egale cu bărbaţii, înţeleg raţiunea existenţei unei astfel de zile, dar asta nu mă împiedică să nu-mi placă.
8 Martie e ziua în care toată lumea se achită de obligaţiile faţă de educatoare, învăţătoare, profesoare, doctoriţe şi asistente medicale, când se dau cadouri convenţionale şi kitschoase şi flori stătute care se ofilesc în câteva ore. Femeile fac cinste la serviciu cu sanvişuri, prăjituri şi lichior, iar bărbaţii se pilesc şi se revanşează cu cosmeticale ieftine şi bibelouri de un gust îndoielnic. Sunt şi firme unde petrecerea de 8 Martie se ţine la restaurant şi colegele proaspăt coafate şi îmbrăcate elegant sunt dansate de colegii galanţi şi chercheliţi. Sindicatul oferă cadouri, după buget.
Mai nou cărţile poştale desuete cu „Felicitări de 8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii!” au fost înlocuite cu e-carduri.
Până la urmă de ce nu mi-o fi plăcând să primesc cadouri şi flori, şi să fiu sărbătorită de Ziua Femeii ? Pentru că am senzaţia acută a disjungerii formei de conţinut. Deşi s-a realizat visul sufragetelor şi femeile au drept de vot, egalitatea de şanse e departe de a se fi realizat, cel puţin aici, pe plaiurile mioritice. Şi nu numai din cauza economiei precare , ci şi a educaţiei prin care se inoculează dominaţia masculină în societate. Prea puţine femei acced în funcţii de conducere, iar rata şomajului este mult mai ridicată în rândul femeilor, decât al bărbaţilor.
Atâta timp cât zi de zi cohorte de femei împovărate de sacoşe se îndreaptă obosite spre schimbul al doilea (sau al treilea) la coada cratiţei şi a măturii, la poalele maldărelor de vase murdare, a munţilor de haine de spălat şi de călcat, lângă bărbaţii beţivi, brutali şi indiferenţi, atâta timp cât drumul multor tinere către un loc de muncă trece prin patul patronului sau al şefului, nu-mi tihneşte ziua de 8 Martie.
Dar nu pot să nu observ că există o desţelenire a minţilor, că sunt organizaţii civile care şi-au asumat îmbunătăţirea situaţiei femeilor, că se derulează proiecte pentru ocrotirea femeilor abuzate şi se întreprind studii privind condiţia femeii. Nu pot să nu observ că tot mai multe cupluri tinere îşi împart povara îndeletnicirilor casnice. În speranţa unei lente schimbări de mentalitate, la care pot contribui şi eu, privesc pe geam la femeile vesele şi coafate cu tăvi de prăjituri în braţe şi la bărbaţii, poate tot mai mulţi, care măcar o dată pe an duc un fir de floare soţiei sau iubitei. De 8 Martie. Până la urmă îşi are rost şi această Zi Internaţională a Femeii…chiar dacă mie nu-mi place.
Nici mie nu-mi place deloc acest fortat „8 Martie Ziua Internationala a Femeii”! Sarbatoarea „la snop” numai sarbatoare nu este…e o contradictie in termeni…
Andrea, sunt de acord cu tine 100%. Cineva spunea că dacă o singură zi e a femeilor, rezultă că toate celelalte sunt ale bărbaților.
Și mai rău decât în România e în Republica Moldova, unde 8 martie e zi liberă, în buna tradiție bolșevică.
Îmi aduc aminte că eram acum vreo patru ani la Chișinău la radio Antena C chiar într-o zi de 8 martie și mi-a făcut o imensă plăcere să provoc apoplexia unor ascultători spunând că e o sărbătoare tipic comunistă, o zi în care bărbații, îndeobște misogini și mitocani, aduci femeilor flori și le cedează locul în mijloacele de transport în comun.
Si in fond ce se celebreaza la aceasta data? Masacrul textililistelor americane intr-un incendiu? De ce trebuie sa celebram nenorociri? Ajunge 1 mai care comemoreaza un alt masacru, de parca masacrele ar fi prilejuri de bucurie. Congresul la care Roza Luxemburg si Klara Zeitkin au propus sa se celebreze aceasta zi? Si ce altceva s-a mai propus si ce s-a relaizat din propunerile acelui congres? De ce nu se sarbatoreste ziua in care s-a creata prima organizatie de sufragete sau mai bine ziua cand femeile au obtinut pentru prima oara in epoca moderan dreptul de vot? S-ar celebra o victorie. Si sa nu ma contracareze cineva cu hotararea ONU. Hotararea ONU a fost impusa de statele socialiste si de vesalii lor din „lumea a treia” (a nu se intelege ca toata lumea a treia era vsala tarilor comuniste)
Bine scris si foarte la obiect…
E pacat ca mai peste tot ‘sarbatorile’ devin ‘de forma’, vaduvite de spirit.
Pacat si pentru ca de 8 martie sarbatorim ceva ‘imediat’, mult mai apropiat noua tuturor (mai ales barbatilor) decat abstractiunea unui Craciun sau Paste, devenite si ele mai mult ‘ocazii’.
Pacat si ca Fat-Frumosul roman, incercand sa se suie cucernic pe cal pentru femei, macar o zi, sare peste el si cade des in trivialitate.
Azi 8 Martie, s-a intamplat ceva care m-a pus pe ganduri si m-a determinat sa scriu acest ecou la…propriul meu articol. Am trecut pe langa un chiosc unde se vand oua si am vazut o batranica intinzandu-i vanzatoarei o doza de bere. A primit un refuz politicos „Multumesc, nu beau in timpul serviciului.” Dar batranica a insistat: „N-aveti nicio grija, e bere fara alcool. Beau si eu una cu d-voastra, pentru ca sunt singura si nu am cu cine sa ciocnesc de Ziua Femeii.!”
Titlul articolului care ar fi exprimat mai bine continutul este „8 Martie si conditia femeii”. Desi reprezinta o „radiografie” realista a conditiei femeii in contextul social-politic actual, articolul a aparut cand nu trebuia. In data de 8 Martie, unii barbati se bucura ca femeile exista, adica speranta exista. Sunt destule alte zile cand putem analiza contrastul dintre obiceiuri si realitatile sociale.
S-ar putea sa considerati aceste randuri drept critica. In „contextul” dat, acesta este modul meu de a-mi exprima aprecierea fata de autoarea articolului.
Nu ma dezic de cele afirmate acum doi ani, doar le nuantez, dupa ce astazi am fost felicitata de Ziua Femeii, de mai multe femei decat de barbati. Cred ca si aceasta sarbatoare s-a desprins de mult de sorgintea ei si – chiar daca e doar o forma fara fond – aduce un suras pe fetele obosite ale celor carora le este dedicata. Un suras in plus inseamna mult, in aceste vremuri cam schimonosite.