Genele bradului in zori cad
in flacari se insira macii
si in autombilul deschis brizei dinspre mare
se ascunde printre lanuri – te ridici si te ingropi in ani,
te pierzi si tu. Ai plecat pe inserate mana in mana cu mireasa,
in urma valsul- si numai o singura data pentru tine, inflorire,
cioburi in solzii scuturati din trupul hamesit al tineretii,
a trecut o noapte, iti spui cu sfiala,
oglinda iti arata apa speriata in herghelii, atingi fotografia,
te trezesti si totul se inchide, ecranul la aprinderea zilei
si ochii iti ard,
inteapa genele bradului,
prea putine pentru noaptea nuntii.
Ratacesti in vadul luminii,
si nu vezi, doare scuturarea de petale,
doare un cantec, ai vrea sa-l asculti din nou,
sa-l ingani,
se zbate undeva intre lumini,
fluture descompus in zbor,
Umbra inca se rasfira intre ardere si moarte,
in dans
ultim.
