Mircea Snegur, Petru Lucinschi, foști președinți ai Republicii Moldova, și Mihai Ghimpu, președinte interimar al țării, au căzut de acord în cadrul unei emisiuni televizate de la Jurnal TV că vorbesc limba română.
În același timp, președintele țării din perioada anilor 1996-2001, Petru Lucinschi, afirmă că discuțiile despre limbă de la ora actuală nu indică decât faptul că am rămas cu mentalitatea de 20 de ani în urmă.
\”Trebuie să analizăm realitățile zilei de astăzi. Dacă vom organiza un referendum cu privire la modificarea limbii din Constituție, vom avea rezultatul așteptat?\”, s-a întrebat al doilea președinte al R. Moldova, lăsând să se înțeleagă că discuțiile despre limba vorbită nu sunt o prioritate, iar organizarea unui referendum s-ar putea să arate alte rezultate decât cele așteptate.
În Constituție este stipulat la art. 13 că limba de stat este \”moldovenească\”.
http://www.unimedia.md/?mod=news&id=17241
Foarte scurt si concis, Mihai Eminescu, pe care si traitorii transpruteni si-l revendica ca fiind poetul lor national, spunea: Suntem romani si punctum.
Ori de câte ori naționaliștii de mucava vor să pună pumnul în gură (chiar preventiv) folosesc acest citat, devenit clișeu, din Eminescu. Că au trecut 130 de ani de când a fost rostit de autor, că altul era contextul istoric și național, nu contează, ne ascundem după sfântul (nu peste mult timp) Eminescu.
Or, în această știre nu e vorba despre români, ci despre limba română
Pot garanta că actualul președinte interimar al RM, Mihai Ghimpu, se consideră român. O știu de la el personal.
Petru Lucinschi (zis și Șmecherinschi) figura în broșura cu membrii Parlamentului ales în 1994 ca „moldovean”. Șmecherinschi a susținut ca președinte al Parlamentului, o variantă de compromis pentru limba de stat la elaborarea Constituției „moldovenească identică cu româna” pentru ca în final să voteze pentru forma actuală alături de majoritatea agrariană și socialistă/Edinstvo.
Cu Mircea Snegur e mai greu de știut. A declarat „moldoveneasca” limbă oficială la 31 august 1989, după care a susținut româna și imnul Deșteaptă-te române în 1991, apoi în 1994 a promulgat Constituția cu limba „moldovenească” și a susținut schimbarea imnului în „Limba Nosatră”, după care în 1995 a susținut o tentativă eșuată de schimbarea a limbii în Cosntituție.
Așa că nimeni nu i-a împiedicat până acum pe primii doi președinți ai RM să-și declare atașamentul față de glotonimul (cum se spune la este de Prut) „limba română”.
La recensământul din 2004, 75,8% s-au declarat moldoveni și 2,2% români, 60% au declarat ca limbă maternă „moldoveneasca” și 15% româna.
Chiar dacă datele sunt distorisionate în favoarea moldovenismului, nimeni nu poate contesta că majoritatea locuitorilor Republicii Moldova (în teritoriul controlat de autoritățile de la Chișinău) susțin că vorbesc „moldoveneasca” și mai ales că sunt moldoveni. Ceea ce nu pot pricepe românii din afara RM nici în ruptul capului este că nu asta nu e o nenorocire și că mulți dintre aceștia consideră cele două identități interșanjabile.