Subiectul multor lucrări de artă plastică este focalizat pe lumea imediată din jur. Uneori pictura are un mesaj explicit sau dezvoltă o formă discretă de naraţiune. Şi nu o dată, intriga presupusă este legată de o clădire, de o casă, o construcţie plasată în peisaj care îl transformă într-un spaţiu privilegiat. Casa poate da subiectului localizare, specific arhitectural, atmosferă. Casa poate stabili repere istorice şi poate sublinia de asemeni spiritualitatea locului. Un peisaj cu case poate fi însoţit de autenticitate stilistică, poate menţine o tradiţie artistică, concentrându-se asupra oricărui amănunt prezent.
Iată, pe pildă, casa din pânza pictorului Gheorghe Petraşcu. Specificul familiar al clădirii boiereşti, zonele pline de verdeaţă, atmosfera calmă ne indică cu siguranţă locul unde a fost pictată. Lirismul creaţiei, dar şi sobrietatea paletei conduc la o imagine sintetică, pătrunsă de nobleţe dramatică şi istorie.
Cu totul altfel îşi construieşte compoziţia Maurice de Vlaminck, unul din cei mai cunoscuţi pictori fauvisti. Casele din pictura sa sunt exuberante, învăluite într-o ambianţa metafizică, care creează spontan o alternativă la realitate. Rafinamentul gamei cromatice, acoperişurile, ferestrele, uşile realizează un ansamblu colorat al unor circumstanţe ezoterice.
La Zvi Tadmor peisajul cu clădiri este învăluit parcă într-o nebuloasă. Noi putem desigur ghici aglomerarea caselor. Este de fapt un studiu de tranziţie între pictura realistă, la pictură semi-abstractă, rezultat din amestecul elementelor figurative cu componentele geometrice. Lucrarea aduce un plus de culoare locului, făcând posibile interpretări variate.
Clădiri în culori neobişnuite ne oferă în lucrarea ei şi Mila Zilber. Deşi surprinde un peisaj urban, cu arhitectură istorică, pictoriţă foloseşte un colorit expresiv care plasează tabloul în zona expresionistă. Aceste culori vii, chiar excesive, creează o realitate modernă spectaculoasă.
Casele pictorului Baruch Elron, în această lucrare suprarealistă sfidează legile gravitaţiei sau, mai degrabă, dându-le semnificaţia iniţială, se leagănă ca nişte cearceafuri puse la uscat pe firul hibrid dintre posibil şi imposibil.