În squarul din faţa gării Radna se afla un bust a lui Lenin. Deşi făcusem armata în Radna şi mai fusesem şi ulterior acolo nu l-am remarcat decât cu ocazia ultimei călătorii pe care am făcut-o acolo. În vara anului 1989 când participasem la un concurs de orientare. Acum cred că bustul respectiv nu mai există, nici placa care-i servea drept motto. Am avut şansa ca în ultima călătorie efectuată la Radna să descopăr bustul, să citesc motto-ul scris pe placă şi să-l înţeleg.
„Lenin a trăit,
Lenin trăieşte,
Lenin va trăi!”
Eu nu aş fi distrus bustul cu placa respectivă, pentru că aceasta înfăţişa un Lenin urât, rău, iar placa, după părerea mea, exprima un adevăr cutremurător: ideologia comunistă a însoţit omenirea de-a lungul întregii istorii şi omenirea, prin natura ei, duce cu sine germenii comunismului: egoismul, laşitatea, minciuna.
Considerând societatea un sistem, este evident că factorii enumeraţi anterior au efect destabilizator şi dacă nu sunt controlaţi pot distruge sistemul.
În dinamica ei, societatea s-a confruntat mereu cu acest pericol de prăbuşire şi a fost pusă mereu în situaţia de a lupta cu aceste fenomene.
Apariţia tuturor marilor religii a avut drept scop elaborarea şi impunerea în viaţa socială a unui cod de norme morale care să împiedice destrămarea marilor colectivităţi umane.
Epoca de aur a comunismului, ale cărei baze au fost puse la Revoluţia din 1789 prin denunţarea publică a religiei şi implicit prin desconsiderarea moralei creştine, s-a dovedit un dezastru.
În 1989, anul în care se afirmă că s-ar fi prăbuşit comunismul în Europa, s-au împlinit două secole de la Revoluţia Franceză, al cărei slogan au fost cuvintele: „Libertate, egalitate, fraternitate”. Istoria a demonstrat că excluderea moralei religioase din viaţa socială a făcut ca aceste cuvinte să poată fi folosite în cele mai josnice scopuri, căci sistemul nu opune nici o alternativă egoismului, laşităţii şi minciunii, acestea reuşind să se ascundă în spatele măştii pe care scrie: „Libertate, egalitate, fraternitate”.
Curajul şi laşitatea, lenea şi hărnicia, ignoranţa şi efortul de a descoperi adevărul, deşi opuse două câte două, se găsesc în stare latentă în fiecare om, doar o latură a cuplurilor fiind însă dominantă, vizibilă.
O populaţie trebuie judecată făcând apel la teoria sistemelor, de aceea dualitatea trăsăturilor de caracter la nivelul unui popor poate fi apreciată doar dinamic şi statistic.
Dacă la un moment dat un popor e etichetat ca leneş, ignorant şi corupt, nu înseamnă că toţi indivizii care-l compun au aceste trăsături de caracter, ci doar că predomină cei cu aceste trăsături, lenea, ignoranţa şi corupţia fiind regulile care guvernează viaţa socială. De asemenea nu e obligatoriu ca procentul indivizilor cu aceleaşi trăsături de caracter să rămână constant în timp, deşi inerţia există în mod evident.
Comunismul poate fi impus unui popor cu ajutorul tancurilor străine, dar poate apărea şi din interior în cazul unei societăţi guvernate de minciună, lene, ignoranţă. Pentru că aceste trăsături sunt proprii omului putând fi regăsite cu anumită pondere în orice popor, se poate afirma că şi germenii comunismului se află în stare latentă în fiecare individ, în fiecare popor.
De aceea, o afirmaţie de genul: „Poporul român nu este comunist, nu a fost niciodată comunist şi nu are nimic de-a face cu comunismul!”, comportă în mod paradoxal riscul ajungerii la comunism, un comunism cu un alt nume, dar care poate fi la fel de periculos ca stalinismul.
Veritabil cancer social, comunismul are o dinamică diabolică în găsirea şi răspândirea minciunii salvatoare. După Revoluţia din decembrie, principiul luptei de clasă a cunoscut o metamorfozare spectaculoasă, locul capitalistului ce exploatează proletariatul fiind luat de bişniţarul care se îmbogăţeşte de pe spinarea oamenilor cinstiţi.
