Plumburiul norilor
a rostogolit sfera incandescentă
străpungând dunga albastră
a mării unită cu cerul
peste care se răsucește
mantia de catifea a nopții
învăluindu-le deopotrivă,
pe care zeități din alte galaxii
brodează poate cu un fir de aur
enigmaticul Crai Nou.
În urmă cu anii apăsători
bătrâna și buna slujnică
a prințesei din alte universuri
a-nvățat-o rugăciunea
scrisă cu ascuțișul cornului Lunii
înmuiat în lava fierbinte
a stelelor ce i se revărsau în preajmă.
Numai că pietrele tăioase ale anilor
și-au săpat brazdele infinite
într-o perfidă profunzime
pe chipul și sufletul prințesei
niciodată devenită regină
și printre zdrențele purității de-atunci
au îngropat vorbele rugăciunii
fără de care, într-o implacabilă
reapariție, în timpul prelins impasibil
către altul, ne-nduplecatul Crai Nou
nu mi-l vor mai trimite, nici unul
pe cel ce mi-a fost poate
menit de zeii păgâni
ai universurilor paralele
și ei fără putere în fața
strălucirii sale necruțătoare.
Splendid!
Si ai uitat intr-adevar vorbele rugaciunii batranei slujnice, sau te temi ca ele vor iesi mirate intrebandu-te pentru ce le-ai adus aici si acum?
Această poezie mi se pare a continua o linie începută de Rodica Grindea cu unele din poeziile publicate aici. Acum încep să înțeleg ca ea construiește o adevarată mitologie cu personaje și forțe de dimensiuni cosmice. Zeii pagini ai universurilor paralele (unul din ele fiind și firava noastra conștiință). Înălțător si tulburător! Voi urmări cu nerăbdare în ce direcție ne duc poeziile ei.