PrometeuPrimul dintre cei trei mari tragici ai Greciei antice, Eschil (525-456 î.e.n.) a compus tragedii cu conflicte puternice, bazate pe subiecte simple si concentrate, realizate într-un ton grav si în care eroii se afla în lupta cu destinul manifestat prin intermediul zeilor. Tragediile lui Eschil sunt grupate în trilogii, fiind legate între ele prin subiect (Orestia formata din Agamemnon, Choeforele si Eumenidele). S-au pastrat de la Eschil si tragedii izolate: Cei sapte împotriva Tebei, Persii, Prometeu încatusat.
Prometeu încatusat
Titanul Prometeu este înlantuit pe muntele Caucaz din porunca lui Zeus, tiranul nerecunoscator, care s-a razbunat pe el fiindca daruise oamenilor focul, uitând ca Prometeu îl ajutase cândva sa-si mentina domnia amenintata de rascoala celorlalti titani.
În fragmentul urmator, Prometeu povesteste corului (alcatuit din Oceanide, zeitati marine) binefacerile aduse de el omenirii.
PROMETEU
Voi sa nu credeti ca de slab sau de semet
Am amutit: alt gând îmi musca inima
Când vad ce chinuita este soarta mea.
Caci cine altul decât mine-a daruit
Puterea tuturor acestor zei de azi?
Dar despre asta voi tacea; nu voi vorbi
Nimic decât ceea ce stiti voi însiva:
Cum am facut pe muritori din tonti, isteti,
Trezindu-le din adormire spiritual.
Voi spune-aceasta, nu ca sa-i vorbesc de rau,
Ci ca iubirea mea spre dânsii s-o vedeti:
Priveau cu ochii, însa nu vedeau cu ei;
Aveau auz, dar n-auzeau nimic cu el,
Mult timp în volburi de naluci le-nvalmaseau
Pe toate, nu stiau nici dulgheria ce-i,
Nici casele-nsorite cum se fauresc;
Asemenea maruntelor furnici traiau
Retrasi în ascunzisurile grotelor;
Nu cunosteau prin semne sigure când vin
Temuta iarna, primavara vesela
Sau vara pururi darnica, ci bâjbâiau
Nepriceputi. Iubindu-i, eu i-am învatat
Ce-i rasaritul, ce-i apusul stelelor;
Le-am dat stiinta foarte-nalta a cifrelor
Si folosirea literelor, în sfârsit
Le-am dat memoria ce-i mama muzelor(1)
Eu fui întâiul care boii-n jug i-a pus,
Silindu-i ca prin vajnicele lor puteri
Sa usureze opintirea omului,
Si care caii plini de foc i-a înhamat
La car, podoaba stralucitei bogatii;
Eu fiu întâiul care navi a construit
S-alunece cu-aripi de in în larg de mari.
Iar eu, cel care pentru neamul muritor
Facui acestea toate, nu-mi gasesc un sfat
Sa scap de suferinta mea de azi.
CORUL
Grea suferinta-nduri,
Pierzându-ti cumpatul
Te zbati ca vraciul slabanog cazut bolnav
Si-n desperarea ta nu poti descoperi
Ce leacuri ti-ar tamadui durerile.
PROMETEU
Ca si mai mare sa te miri, asculta-acum,
Ce mestesuguri si cai noi am nascocit,
Întâi si-ntâi, când cineva cadea bolnav
N-avea nimica sa-l ajute, nici fierturi,
Nici alifii, balsamuri, ci se mistuia
Lipsit de leacuri, pâna când eu în sfârsit
Le-am aratat amestecele ierburilor
Cari toate morburile lor se vindeca.
I-am lamurit cum sa-si prevada sortile,
I-am învatat sa-si talmaceasca visele
Si le-am deschis soptirile destinului:
De ce presemne sa te tii când esti la drum ?
Ce tainic înteles cuprinde-naltul zbor
Al paserilor, îndreptarea lor în zari
La stânga sau la dreapta, felul cum înghi,
Cum se-mprietenesc si cum se dusmanesc
Sau cum se strâng în stol? Ce lustru si culori
Cuvine-se sa aiba maruntaiele,
Ce forme fierea si ficatul paserei
Spre-a fi pe placul zeilor? Prin ardere
De coapse groase si de mari spinari pe-altar
Am învatat pe oameni mestesugul greu
De-a întelege tainele vapailor
N-a fost de-ajuns atât: se afla cineva
Sa spuna ca-naintea mea descoperi
La oameni avutile pamântului:
Arama, fierul dur, argintul, aurul?
Nu-i nimeni, caci ar fi un mincinos.
Pe scurt: azi toate mestesugurile lor
Truditii oameni de la Prometeu le au.
CORUL
Acuma lasa grija muritorilor ;
Gândeste-te la mântuirea ta. Avem
Speranta ca, descatusat odata, tu
Nu vei fi mai putin puternic decât Zeus.
PROMETEU
Nu asta-i voia Moirei care pe noi toti
Ne mâna; mii de suferinti mai am sa-ndur
Pân´la scaparea mea; desteptaciunea e
Cu mult mai slaba decât tainicul Destin.
1 În greceste Mneme sau Mnemosyne. Fiicele ei, cele noua muze, personificau pentru cei vechi ansamblul activitatilor spiritului.