Cerul se scurge gălbenuş în pustie
roiuri de muşte spirale rotesc,
copacul oftează uşor prin frunze
soarele sus în cui ţintuiesc.
Porumbii mor în picioare foşnind
ştiuleţi se despoaie în isterie
hainele lor efemere o clipă plutesc
boabe de aur în palmă visterie.
Corole opărite capete apleacă,
feline lungite torc moale poveşti,
sub gheară amorţită câlţi să desfacă,
pe piatră, şopârle din perle lucesc.
Ca mierea timpul se prelinge-n odaie,
mâini obosite şterg tâmple de apă,
aripi de somn se lasă pe pleoapă
cuvintele cască guri negre, şiroaie.