Descojit din cămaşă nopţii
trupul timpului pe boltă leneveşte,
crispat păleşte colţul lunii
şi iată
pomi întind ramuri matinale de poveste.
Într un căscat,din cuiburi,
ciocuri de lapte se deschid
şi aripa mama duios arcuieşte.
Iarbă lascivă în unduiri da fiori,
mac roşu de emoţie în câmp plesneste.
Păpădia roteşte poală de puf,
în ochi de cai bălteşte tristeţea,
lăptoase cămăşi cu stele
naiade
apă în rău se primeneşte.
Sânul pământului hrăneşte vlăstare,
seminţe fecundate sub brazdă foiesc,
dimineaţă îmi urcă în sânge şi beată
iau inima în palme
zâmbesc!
Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza
Dimineaţă
de Adriana Moscicki (19-7-2013)1 ecou
Asta-mi aminteste musica…:”ANOTIMPURILE”-VIVALDI,sau „CULTUL PRIMAVERII”-,STRAVINSKI. Dupa parerea mea, nu e rau de loc…