caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Adevăr peren

de (12-7-2013)

 
Fie şi ultima, dar totuşi
speranţa moare, strivită
călcată-n picioare
cu ţintele prejudecăţilor
sfărâmată, zidită
printre pietrele neîncrederii
ale spaimelor, ale trecutului
cu tot ce n-a putut să mai fie
uitat, iertat, risipit
purificat în alcoolurile clipei
de-acum, de lumina firavă
încă a zilei de mâine…
                *
Vine o vreme când urcuşul
încrâncenat către ceea ce crezi
că se mai poate-atinge,
că se mai poate
îmbrăţişa, ori face al tău
îţi destramă puterile
în acidul-otravă al iluziei
zdrobindu-ţi unghiile, degetele
pumnii, până la cea din urmă
ireversibilă rostogolire
către prăpastia imposibilă
a tuturor posibilităţilor.
                *
Dar înaintea speranţei,
vestindu-i agonia
îşi dă iubirea, înfrântă
cea de pe urmă suflare…

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Despre seminţe şi alte plante

Mulţi dintre noi ucidem atăţia pomi în fiecare zi făra să-i înlocuim. Vă ofer câteva imagini cu un ananas crescut...

Închide
44.222.134.250