undeva la marginea lumii
se deschideau spaţii ample unde
toţi călătorii îşi îngrămădeau cadavrele încet
atît de încet încît…privind spre lume
cei vii uită să respire aerul încordat dintre cer şi pămînt
atunci am văzut pămîntul făcut ghem
era chiar în faţa mea
răsucit pe umbre imprecise moţăia pe timpul scorojit de soare
cu speranţa în braţe
ca pe vremea cînd era tînăr şi nu ştia nimic
poate nu mă crezi dar
l-am observat plîngîndu-şi nefirescul uman
în aceeaşi lupta a vieţii şi a morţii de-a dreptul maladivă
aş spune că s-a născut cu sarcină
cu foarte mult timp înainte
ca noi să-i înlocuim pe muribunzi.
