Femeie, luna ta şi-asmute câinii
În timp ce tu, în frunzele de laur
Glorifici umbre lungi de minotaur
Care-ţi sărută-ncheietura mâinii
Secantă despicând tumult de ceaţă
Din ochiul trist al stelei căzătoare
Reverberând lumini devastatoare
Murind pe cer în pieptul tău prind viaţă
Trec lebede pe lacul dintre trestii
Ca nişte stranii îngere de spumă
Şi dintr-odată renăscând din humă
Te-adoră laolaltă zei şi bestii