Hai s-o târâm sălbatic de pletele ei lungi
Prin ganguri puturoase cu iz greu de urină,
S-o posedăm câineşte şi să-i chemăm să vină
La rând, pe toţi beţivii soioaselor spelunci.
Ne vom zdreli genunchii de pietrele-ascuţite
Şi unul după altul, mătăniilor caduce
Le-om da sărutul negru al fraţilor de cruce
Cu bărbi însângerate şi inimi împietrite.
Şi sângele va fierbe ca vinul nou în toamnă
Strigând pe Dumnezeul ce crede c-o ajută,
În ochii ei agonici de Evă decăzută
Livezi de meri în floare la moarte o condamnă.
Alb heruvim şi demon himeric împletiţi,
Luceferi lăcrimează, secundele adastă
O pasăre de ceaţă căzu rănită-n coastă
În ierburile-n care dorm şerpi încolăciţi.
Şi terminând cu trupul şi sufletul străpuns
În ceasul când se-aleargă alb-negru, Iad şi Rai
O vor lega în lanţuri sub şeile de cai
Înfricoşaţi şoptindu-şi că tot n-ar fi de-ajuns.