Au plecat ciorile de pe blocul B16.
Antena cu optzeci de elemenţi
Înseriaţi pe trei etaje în X,
Să prindă televiziunea bulgară,
O confecţionasem din ţevi de oțel inoxidabil,
Furate de la uzină.
Acum stă singură ca o troiţă părăsită.
Parcă mă acuză.
Epavă istorică, tot rea de gură,
O ameninţă cu degetele îndoite
Pe mititica parabolică de dedesubt.
Orientată spre coordonate de pe cerul Atlanticului,
Acolo unde staţionează Orion,
Tânăra bâzâie ca o pasăre a paradisului în zbor la punct fix.
Disprețuitoare, îi aruncă vecinei din când în când:
„Taci odată babă securistă; vremurile tale s-au dus!”
Dârdâind desculţ pe balcon,
Domnul Gogu, fostul responsabil de scară,
M-a atenţionat cu un ton care nu accepta refuz,
Să desfiinţez „măgăoaia bătrână”.
„Afectează structura de rezistenţă, domnule!”
Suntem pensionari amândoi, acum.
A uitat ipocritul de vremea când mă lăuda slugrnic prin cartier:
„Nene, omul ăsta și-a tras cea mai performantă antenă.
E o minune; prinde și bulgarii și sârbii.”
Îşi trăsese şi el semnal, pe ascuns,
De la cei optzeci de elemenţi ai antenei mele,
Confecţionată din ţevi furate de la uzină.
Numai un roman poate intelege profunzimea acestui poem.
Si nu unul mai tanar de 30 de ani!
Tot din fabrica am facut rost de elementi pentru antena. Unde lucrezi de acolo trebuie sa-ti asiguri existenta, era lozinca. La Zalau se faceau antene pentru unguri, cu mai putini elementi dar lungi. Se „prindeau ungurii” numai in zonele cu altitudine mai mare.
Adevarat festival era la poalele Mesesului in serile de vara in timpul campionatelor mondiale sau europene de fotbal. Mii de oameni urcau dealul si cautau cate un loc cat de cat cu vizibilitate catre cate un ecran de tv „Sport”. Spectacolul era oferit de cate un microbist sau grup de microbisti dotati cu Dacia si televizor. Multi dintre cei cu masini veneau de la distanta mare din alte judete mai din centrul tarii, unde Ceausescu domina ecranele tv chiar si cu cele doua ore pe seara.
Scuzați-mă, d-le Ștefan Maier, dar trebuie să vă contrazic! Eu cred că totul depinde de… bunici și de modul în care își familiarizează nepoții cu acea realitate, când toată lumea conjuga verbul „a se descurca”. Nepotul meu, sabru, cunoaște România din istorisirile mele și ale tatălui său, adică fiul meu! Copilul are 11 ani și încă nu am îndrăznit să plec singură cu el în România, dar poate peste un an, vom încerca! Chiar și nora mea (nu româncă), spune că totul depinde de modul meu foarte sugestiv de a evoca acele realități, de exprimarea mea foarte „plastică”, dar eu cred că orice bunic(ă) o poate face, dacă știe cum să-și formeze de mici nepoții!