Din trecut
sau din noi,
ceaţa se adună în zori.
O singură rază tâmpla atinge
lacrima în tăcere se stinge.
Pun plase pentru inimi
sau păsări călătoare
uite, departe în zare
cîmpuri scot muguri de culoare.
Verde miros de lemn mă atinge
mister încătuşat scris cu sînge,
afară încifrat
înăuntru tremurat.
Cerul, pămîntul,
foc şi gheaţă se îndeasă,
călăreţ în manej
oglindă aprinsă în casă.
Un poem sensibil ajuns la o expresivitate de maxima tensiune in linii simple, cu economie de cuvinte si epitete.
Felcitari Adrianei !