caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Reflectie

de (29-6-2013)
3 ecouri

 
Urechi de timp se deschid
mari pâlnii,
ele picură printre lumi treceri efemere.
Umbre se proiectează pe ecrane de iarbă, de mare, de cer,
cocori sună toamna cu fâlfăiri de aripi,
rândunele aduc primăvară în furculiţe.
Copii ţin de mâna mame şi tati
aşa cum mame şi tati au ţinut alte mâini,
în mers contururile se schimbă,
ele cresc şi scad
şi se lungesc pe pământ.
În cufere jucării stau cuminţi în tăcere,
clowni îşi suflă în cefe,
păpuşi cu mâini inerte şi ochi de sticlă goi,
mătase de rochii se destramă cu pocnet
şi praful joacă o clipă în aer
stingher.
Un cal de lemn sub năframă deşirată
în galop nesfârşit stă.
Muzici trec prin urechi de timp
mărăcini uscaţi se aprind în inima.

Ecouri

  • Alternativ Regina: (29-6-2013 la 20:12)

    ce frumos e surprinsa clipa!

  • grigoras: (30-6-2013 la 09:27)

    Un „tablou”superb,amintiri incremenite intr-o intoarcere a sufletului in timp!
    „Un cal de lemn sub naframa desirata
    in galop nesfarsit sta”.
    Superb”pictat”!Adriana,esti minunata.

  • Valentin Sava: (30-6-2013 la 11:53)

    În poezia doamnei Adriana Mosciki, sublimul extatic a înlocuit deja surpriza plăcută a primelor lecturi… A devenit aproape un drog care dă dependență…Felicitări !



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Biografii

Venise ca ziaristă cu o bursă după Revoluţie, se îndrăgostise de New York şi decisese să rămână definitiv. Bună vorbitoare...

Închide
34.239.150.167