Dezleg un cearcăn din chinga sedusă
de zâmbetul urcat în car
cu roţi de lemn şi dor de şes
spre verde crud
mi-e sete-n suflet
tăpşanul îl zăresc
petrec o mână peste alta
miros de buze simt în iarbă
un greier a uitat să cânte
se vede clar
e ruptă-i coarda
chindiile-l zoresc
adie clipa pe ochiul rezemat
pe fruntea serii a agăţat un vis
pe colier de ani trecuţi
suspină trupul
desculţ apusul pleacă
în carul lui de timp.