În creaţia pictorilor moderni, şi nu numai, un loc special îl au scenele de interior. Interpretate diferit, după stilul şi concepţia fiecăruia, tablourile au în majoritate o nuanţă de intimitate, uneori relaxantă, dar adesea cu accent social. Cele mai multe se centrează pe figura unei femei şezând, (subiect favorit) această fiind personajul singular şi focalizat al acestei picturi de şevalet.
Pictorul german August Macke, considerat expresionist din cauza afiliaţiei sale la gruparea Cavalerul albastru, se dovedeşte şi post-impresionist sau fovist în acest portret de femeie în care reproduce obiectiv realitatea. El distribuie uzual culoarea şi forma, apropiindu-se tradiţional de calitatea portretului clasic. El se dovedeşte un creator riguros, respectând tensiunea trăirii instinctive.
Thedor Pallady, unul din cei mai relevanţi maeştri români pictează şi el o femeie şezând. Dânsul respectă logică liniară a proporţiilor, refuzând grandilocvenţa şi chiar pitorescul simplu, preferând compoziţia simplă. Deşi în alte lucrări dovedeşte o mixtură de stiluri, de la simbolism şi impresionism la cubism, el dovedeşte aici o raţionalitate exigenţă.
Tot o femeie care şede vedem într-un tablou al lui Vincent van Gogh. E probabil o încercare pregătitoare pentru cunoscutul “Mâncătorii de cartofi”, tablou pe care pictorul l-a considerat cea mai bună opera a sa. Femeia are trăsături aspre, fundalul e sumbru, dezolant, pictorul preferând veridicitatea unei icoane sociale. Astfel personajul serveşte metafora unei purităţi conferite de truda zilnică.
Alegându-şi subiectul, Silvia Ghinsberg dovedeşte o anumită afinitate cu Matisse. De dată această e vorba de un nud plasat în zona figurativului, dar cu o evidentă atingere de simbolism ezoteric. Un sentiment de plenitudine subliniază claritatea rostirii plastice în absenţa vreunui mesaj explicit.
O atitudine personală, un fel de independenţă citadină, conferă Motti Ben Shoshan femeii care şede dezinvolt pe scaun şi în care obişnuiţii galeriilor recunosc uşor pe Lucy, un model din Bucureşti care a avut perioada sa de “glorie” în urmă cu ceva ani.
