Descantecul incepe cu voce de femeie
soapte tinere cu piele neagra
numele ei – Casei
sunet de sticla veche
sonor nord african
ochi cercetatori, nubieni
desertice dune cu forme moi
talpi mici pe nisipul taios
maini lungi ce framanta in tristete
aluatul unei paini mult mai negre
decat negrul obrajilor
decat crimele de la Darfour
gematul in cuptorul sacru
linistea carbunilor
ochi albi pe cer negru
farfurie cu sare profana
pita impartita, gandurile felii
dansul Caseii, strigat de strigat
cos cu fructe, tablou pastelat
mirajul serii..
fluierul nostalgic, murmurul fara ecou
metropola parasita pentru totdeauna
departe, decadenta,lasata in urma…
