caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Tata

de (17-6-2013)
1 ecou

 
Atunci,

Era cândva demult,

Mă mângâiai pe frunte,

Şi ca leac la răceală

2008-08-06-2208-17Îmi dădeai să beau

Un pahar cu apă fierbinte.

Ca nişte descântece

Doar de noi ştiute,

Îmi povesteai istorii amare.

Mă trezeam a doua zi

Sănătos şi mai mare.

 

Atunci,

Era cândva demult,

Lumea,

Rea ca acum, fără scrupule,

Mă lovea cu-ndârjire

Mereu pe la spate.

Îmi vindecam rănile

Cu poveţele tale ca leacurile bune,

Adesea dureroase, mereu adevărate.

 

Atunci,

Era cândva demult,

Bucuriile erau aievea.

Știam să le gustăm împreună,

Fără să râdem, fără să-ntrebăm,

Odată cu vinul cel greu

Îndoit cu romanţa bătrână.

Să-i înmoaie tăria barbară,

Să nu ne-mbătăm.

 

Atunci

Era cândva demult,

Într-o zi tulbure, goală,

Într-o linişte plină de taină,

Ai plecat tăcut, fără regret;

Aşa cum le-ai sfârşit pe toate,

Multe şi grele,

În viaţa ta de trudă, domoală,

De patriarh înţelept.

 

Atunci

Era cândva demult.

Acum mă-ntorc, bătrân şi eu,

Cu gândul spre tine.

Cânt singur.

Alături tot vinul cel greu,

Aceeaşi romanţă bătrână,

Dar fără vorbele ei pline;

Timpul le-a făcut uitate.

E târziu, vinul e pe terminate.

Tu cânţi alături de mine.

Ecouri

  • itzhak bareket: (17-6-2013 la 12:28)

    …doruri crunte , minunate , strabat dincolo de literele dactoligrafiate si ajung

    precum le-a emis fiul , fara nici un stavilar , direct in mintea si in inima

    cititorului fermecat , de aceasta unica legatura intre tata si fiu…



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Alte Kameraden, redundanţa durerii

Câteva gânduri de cinstire a tuturor taţilor în viaţă sau duşi dintre noi...

Închide
3.239.97.34