Motto: \”Dacă vrei să ucizi un popor, suprimă-i memoria\” – Milan Kundera.
D-lui Ion Iliescu – fost preşedinte al României
D-lui Traian Băsescu – preşedinte al României
D-lui Jose Manuel Durao Barroso – preşedintele Comisiei Europene
D-lui Hans-Gert Poettering – preşedintele Parlamentului European
D-lui Franco Frattini – vicepreşedintele Comisiei Europene, comisar pentru Justiţie
D-lui Jaap de Hoop Scheffer – secretar general al NATO
D-lui Nicholas Taubman – ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România
Domnule Ion Iliescu,
Revoluţia din 1989 a condamnat crimele comunismului. Dacă vă consideraţi principalul exponent al revoluţiei, de ce sunteţi împotriva condamnării acestor crime?
De ce, conform raportului de condamnare a crimelor comunismului, aţi deturnat caracterul anticomunist al revoluţiei şi aţi instaurat un regim neocomunist? De ce, după ce aţi preluat puterea, au fost ucişi 942 de oameni – de aproape 6 ori mai mult decât cei ucişi din ordinul lui Ceauşescu? De ce, în iunie 1990, au fost reprimate cu bestialitate manifestaţia din Piaţa Universităţii, partidele istorice şi presa independentă? De ce, timp de zece ani cât aţi fost preşedinte, nimeni nu a fost judecat pentru aceste crime?
Nimeni nu e mai presus de lege, conform Constituţiei. Sunteţi învinuit pentru participare la omor deosebit de grav, genocid şi alte crime. De ce nu vă autosuspendaţi din calitatea de parlamentar şi din cea de preşedinte de onoare al PSD, până la probarea nevinovăţiei dvs.? De ce, abuzând de aceste funcţii, faceţi presiuni pentru ascunderea adevărului despre istoria noastră recent?
Cu excepţia lui Miloşevici, nici un alt fost şef de stat din Europa postcomunistă nu a făcut atât de mult rău ţării sale. De ce nu regretaţi?
De ce nu aveţi curajul să răspundeţi acestor întrebnări?
Stimate Domnule Preşedinte al României,
În recenta campanie pentru reconfirmarea dvs ca preşedinte, aţi declarat că în dosarul Revoluţiei, “se prefigurează acuzaţia de genocid” pentru Ion Iliescu, întrucât “au murit mai mulţi oameni după ce acesta a preluat puterea în decembrie ’89”, decât în timpul revoluţiei. Totodată, i-aţi imputat învinuitului Iliescu Ion că este \”un profitor de revoluţie, care a ştiut să o confişte şi să o pună în slujba Partidului Comunist\”.
Stimate Domnule Preşedinte, la data de 18 Dec. 2006 aţi condamnat regimul comunist ca nelegitim şi criminal. Acest eveniment a fost cel mai important din istoria postcomunistă a României. V-aţi asumat raportul elaborat de comisia pe care aţi înfiinţat-o, precum şi recomandările acestuia. Raportul a condamnat, din punct de vedere istoric şi moral, crimele comunismului şi neocomunismului, inclusiv cele în care a fost implicat fostul preşedinte Ion Iliescu: masacrul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. În contextul dat, acestea au fost cele mai mari crime ale regimului comunist din România. Una dintre recomandările raportului este finalizarea urgentă, prin justiţie, a cercetărilor acestor crime. Ca singur garant al înfăptuirii recomandărilor raportului, aveţi datoria să acţionaţi pentru stabilirea urgentă, prin justiţie, a adevărului despre istoria recentă a României.
Stimaţi domni,
Ne adresăm dvs. în numele semnatarilor Apelului către Parlamentul României şi Parlamentul European – lansat la 11 martie 2007, semnat de peste 750 de intelectuali, de şase ONG-uri civice şi de două sindicate reprezentând peste un milion de sindicalişti. Punctul 3 al apelului se referă la adevărul despre două dintre cele mai terifiante crime ale comunismului mondial: masacrul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. De 17 ani încoace, vinovaţii nu au fost judecaţi, principalul responsabil al crimelor fiind d-l Ion Iliescu, fost preşedinte al României timp de zece ani, fost activist comunist. Cercetările Justiţiei au fost reluate acum trei ani de d-l general magistrat Dan Voinea, care a promis recent că toate dosarele vor fi trimise în instanţa judecătorească civilă în cursul acestui an, primele urmând a fi trimise în această lună şi în cea următoare. La data de 18 iunie a.c., d-l Ion Iliescu a fost pus sub învinuire pentru instigare la omor deosebit de grav. După două zile, Curtea Constituţională a României, compusă din judecători numiţi în majoritate de învinuitul Ion Iliescu, a decis ca dosarele să fie mutate de la procuratura militară la cea civilă, astfel încât finalizarea cercetărilor să fie tergiversată pentru mulţi ani. Există zeci de mii de persoane audiate, iar declaraţiile acestora însumează sute de mii de pagini. Menţionăm că în cursul acestui an, atât procurorul general cât şi ministrul Justiţiei, s-au angajat în scris că cercetările vor fi finalizate cu maximă urgenţă. Aşa părea să fie. Dar maxima urgenţă a fost acum înlocuită cu maxima tergiversare.
Nici România, nici Uniunea Europeană, nici NATO şi nici SUA nu trebuie să accepte o asemenea injustiţie. Adevărul constituie singura cale prin care România poate fi decomunizată.
Stimaţi domni,
Ne permitem câteva precizări de ordin istoric. Suntem singurul popor din Europa care a plătit căderea comunismului cu victime. În timp ce comunismul a căzut fără victime în toate celelalte foste ţări comuniste, în ţara noastră a fost un măcel de proporţii uriaşe: peste 1.100 de morţi şi peste 3.300 de răniţi. Astfel, în perioada 16-21 decembrie 1989 au fost înregistraţi 162 de morţi. Această perioadă marchează începerea revoluţiei anticomuniste la Timişoara şi izbânda acesteia la Bucureşti, datorită sutelor de mii de bucureşteni care, în 22 decembrie, l-au alungat pe dictatorul Ceauşescu. După arestarea acestuia în după-amiaza zilei de 22 dec., cu toate că armata trecuse încă de dimineaţă de partea poporului, după o zi fără nici un foc de armă, masacrul a fost reluat în cursul serii şi apoi amplificat înfricoşător împotriva populaţiei neînarmate care manifesta paşnic în Piaţa Revoluţiei scandând deziderate precum: “Alegeri libere!”, “Fără comunişti!”, “Jos comunismul!”. Chiar în acelaşi timp, puterea a fost preluată de un grup condus de fostul activist comunist Ion Iliescu. În primele zile ale acestei noi puteri, respectiv în perioada 22-27 decembrie1989, au fost ucişi, fără să existe vreun pericol real, 942 de oameni – de aproape 6 ori mai mult decât cei ucişi în zilele anterioare din ordinul lui Ceauşescu. Este de la sine înţeles că numărul celor răniţi a fost proporţional. Noua putere i-a prezentat pe aşa-zişii “terorişti” ca autori ai măcelului, dar ulterior aceştia s-au dovedit inexistenţi: nu a fost prins nici un “terorist” care să fi fost judecat.
La data de 22 aprilie 1990, în ziua comemorării a patru luni de la masacrul din decembrie 1989, în Piaţa Universităţii din Bucureşti a demarat cel mai lung miting anticomunist din istorie (52 de zile şi de nopţi fără întrerupere), ca reacţie la deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei. Menţionăm că în zilele de 13-15 iunie 1990 manifestaţia a fost reprimată cu o bestialitate fără precedent. În ziua de 13 iunie, s-au înregistrat 6 morţi. În aceste 3 zile, peste 1600 de oameni au fost vătămaţi şi peste 1100 de oameni au fost arestaţi fără mandat. Menţionăm că cel puţin 6 femei au fost violate de militari în timpul arestului. La fel ca fratricidul din decembrie 1989, şi cel din iunie 1990 a şocat întreaga lume civilizată.
Stimaţi domni, vă solicităm să sprijiniţi finalizarea cercetărilor referitoare la crime care astăzi par de necrezut.
“Ce este scrierea istoriei dacă nu exorcizarea demonilor trecutului pentru a-i împiedica să pătrundă în viitor?” – spunea în 1993 celebra poetă Ana Blandiana când a fondat Memorialul de la Sighet al victimelor comunismului, considerat de Consiliul Europei printre primele trei locuri ale memoriei europene, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Franţa.
Uniunea Europeană, NATO şi Statele Unite ale Americii au nevoie de o Românie curată, vindecată de urmările crimelor dictaturii comuniste. Ajutaţi-ne “să exorcizăm demonii trecutului pentru a-i împiedica să pătrundă în viitor”!
Bucureşti, 9 iulie 2007
Cu încredere, în numele semnatarilor apelului menţionat,
Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, iniţiatorul apelului de condamnare a crimelor comunismului.