O definiţie a teatrului nu aş risca… E destul că pentru noi teatrul înseamnă spectacole în care actorii reprezintă personaje privite de către public din afară, într-un timp şi spaţiu bine delimitat. Există teatru de comedie, de dramă, de pantomimă, tragi-comedie, teatrul absurdului, improvizaţii, stand up, spectacole concerte, de operetă, operă, teatru de umbre, de marionete, de stradă etc. Fapt este că acum există facultatea de teatru şi istoria artelor (interesantă apropiere) şi că teatrul are un rol important în proiecte educaţionale, în dramo-terapie, în artele independente.
Apropierea artiştilor plastici de teatru este aşadar firească şi ilustrarea acestuia în lucrările lor era de aşteptat. Înfăţişat uneori că o oglinda socială, purtător de spirit şi mesaj, alteori romantic şi emoţional sau satiric distractiv, credincios formulei cu „o mie de feţe”, teatrul a prilejuit tot atâtea faţete la îndemâna artiştilor plastici.
Eva Gonzales a fost eleva pictorului Eduard Manet, una din cele trei pictoriţe franţuzoaice impresioniste alături de mai cunoscutele Mary Cassatt şi Berthe Morisot. Tabloul ei „O lojă la teatrul italian” este expus la Muzeul Orsay din Paris.
Iată şi o pânză de Jean Béraud, şi el impresionist dar de altă factură. Subtil satiric, discret umorist, s-a inspirat din viaţa parizienilor în perioada Belle Epoque. Tabloul lui „Reprezentaţie la Teatrul de varietăţi” ilustrează perfect concepţia sa.
O cu totul altă interpretare are pictorul Vladimir Kozlov. El şi-a stilizat personajele, le-a pictat în mai multe planuri suprapuse în care figurează diverse momente ale existenţei, punându-le să apară pe o scenă imaginară. El introduce conceptul spiritual în spectacol şi, implicit, în pictură, conferind culorii un rol de focalizare şi exploraţie.
În sfârşit, israelianca Ana Zarnitzki sintetizează parcă rolul teatrului în cotidian, înfăţişând diferite aspecte ale scenei şi ale vieţii. Tabloul ei exprimă în imagini cea ce în urmă cu sute de ani a spus marele Will într-o replică memorabilă: Lumea e o scenă şi noi toţi suntem actori…
… „teatru, lume-aparte creata de poeti,
tu care’n pustiul arid al vietii noastre,
esti oaza fermecata cu pomi si ape-albastre
spre care tinde pasul truditilor drumeti…
portal deschis spre lumea fanteziei…”
Si mai departe – precum scrie-n carte…
(fragment dintr’un poem de VICTOR EFTIMIU) .
Merci Dorel Schor. N’am auzit sau vazut pe Eva. Dar pe Berthe si Mary le-am vazut la Musee de l’Orangerie.