Majorarea pensiilor la 45% din salariul mediu pe economie este o veste imbucuratoare si arata necesitatea de a mentine pensionarii ca baza a cererii solvabile in economie si de a nu ii forta pe acestia sa consume bunuri inferioare sau sa cada pe umerii copiilor.
In procesul tranzitiei acest lucru este logic avand in vedere ca Romania mentine un plan de pensii de tip “pay as you go”, in care pensionarii sunt sustinuti de cei care muncesc, si unde recorelarea salariilor in functie de intensitatea factorului munca-capital se face frecvent.
Astfel analiza actuariala de a finanta acest spor din largirea bazei CAS reduce cererea solvabila la cei care puteau sustine consumul bunurilor de lux catre cei care isi cereau in mod firesc dreptul la viata.
In consecinta avem de-a face cu o largire a bazei ofertei solvabile care nu va genera inflatie deoarece pensionarii fusesera exclusi din analiza cosului de consum, deci exclusi din cererea solvabila si fortati sa consume bunuri inferioare sau sa se indrepte spre autoconsum. Astfel o comparatie a pensiei minime cu salariul minim in functie de pragul de saracie este necesara. Daca varianta intre salariul minim si salariul mediu este de mai mult de 3 deviatii standard, ceea ce ar arata ca distributia veniturilor in Romania nu este normala, sau are “fat tails” in cel mai bun caz, calibrarea raportului pensii-salarii inca se cere lucrata.
Referitor la afirmatiile potrivit carora economia Romaniei ar fi supraincalzita iar cresterea pensiilor poate spori deficitul de cont curent sau induce o cadere de curs, acest lucru nu este precis fiindca: 1. raportul de productivitate pe cap de locuitor comparativ cu media europeana este in urma, deci economia inca poate creste si 2. media de consum pe cap de locuitor (nu de PIB deoarece nu stim daca cursul de schimb este in echilibru – presupunem ca inca poate creste) este inferioara mediei europene, deci presupunand ca intensitatea munca/capital se va egaliza datorita continuarii investitiilor (contul curent este pozitiv), salariul si consumul vor continua sa creasca pana la echilibrarea cursului de schimb si ajungerea din urma a mediei europeane in ceea ce priveste PIB-ului pe cap de locuitor. Orice discrepante temporare se reflecta in cresterea imprumuturilor de consum pe cap de locuitor, care intr-adevar cresc, deci toate variabilele se misca intr-o directie logica.
Multumesc pentru intrebari referitor la procesul inflationist. Este important de subliniat ca odata cu introducerea creditelor de consum si egalizarea mediei preturilor cu cea a UE, reducerea consumului si implicit oprirea inflatiei nu mai poate fi reprimata prin opriri de cresteri salariale ale sectorului bugetar, deci in momentul de fata se recomanda liberalizarea salariilor pe criterii obiective.
In masura in care preturile se vor egaliza cu media UE, inflatia se va opri in mod subit din cauza lipsei taxelor vamale iar lipsurile de productivitate ale intreprinderilor autohtone nu vor mai putea fi atunci ascunse decat prin reprimarea salariilor, altfel intreprinderile autohtone riscand a disparea.
Deci din cauza acestei „falii tehtonice” (moral hazard), este bine ca legiuitorii sa forteze marirea salariilor la cote decente relativ cu cifra de afaceri si marja de profit a companiilor, pentru a grabi momentul adevarului.