Seara, singur
La marginea lumii
Cu mine.
Nu se mai aude lătratul
Câinilor de pripas
Şi nici urletul rocilor învrăjbite
Sub picioarele celor care calcă
Pământul desculţi.
Aud doar vocile răguşite
Ale celor care mă vor înapoi.
Să mă întorc? Unde?
Să mă întorc? Pentru cine?
Mi se pare atât de departe, acum!
Frica de fantomele nopţii
A rămas la fel.
Crisparea în faţa întrebărilor
La care soarta nu vrea să-mi răspundă,
Nu s-a relaxat.
Doar florile pe care le visez,
Lăcrimioarele, liliacul,
Mă îmbie peste brâul Pământului.
Seara, singur
La marginea lumii
Cu mine.
Dan David, Los Angeles, mai-07-2006.