Intru în podul bunicii cu lumina cernută,
căldura se scurge prin pereţi
şi-mpietreşte în faguri de viespe, mută.
Bunica pune nucile la uscat pe podea
şi ele se schimbă la faţă şi-n vreme
coboară scara în tăcere
aşezate în cozonaci de Crăciun sau de Paşte.
Borcanele închid timpul sub celofan
În damigene sughiţă un cocian.
Iată, în colţ stivuite cărţi străine:
ele vorbesc despre regat, regi şi regine
Eu fumez ţigările ascunse sub ziare
şi ele mor sfârâind – ţigări Regale.
Bunicul cântă la scripcă şi la biserică..
Mâinile lui pătate desfac nuci verzi, cocoşei,
mâinile lui săpa în grădină bulgări grei
monezi de fier şi argint înşirate în prispă comori
ochii lui limpezi se umplu de nori.
Bunica tine bănuţii în batistă şi socotelile în cap,
mă descântă pe frunte cu făină, de fierbinţeală,
din târg venită cu unt pe viţă şi suc mă îmbie.
Sub pat ţine haine de moarte şi de cununie
pieptar cu mărgele şi năframă de borangic.
Privesc prin ogeac satul strins în batistă,
coşuri fumegă printr-o poveste tristă,
cămăşi pe culme întinse se prefac în baloane,
cocoşi somnambuli anunţă ore locale.
Căruţa cu pâine soseşte târziu
felinarul se zgâlţâie şi Piţigoi, căruţaşul, e saşiu.
Pe scara de lemn cobor din Regat,
bunicul şi bunica demult s-au culcat.
Prin tufe de leandru şi gherghină
doar vântul spulberă frunze şi-n pustie
Bat nuci prin crengi iar jos, în vie,ele stau pitite adânc la rădăcină
se schimbă la faţă şi se fac doar ţărână!
D-na ADRIANA scrie, cu o sesitivitate rar intalnita, vrednica de toate elogiile posibile.
Este pentru prima oara c’am intalnit un poem de al dânsei, ramanand cu o vie curiozitate de a face cunostiinta si cu celelalte.
E atat de vie poezia Adrianei Moscicki, incat m-am simtit brusc transportata in copilarie, in casa bunicilor… minunat!
Sunt poezii care atunci cand le citesti prima oara, simti cum iti ating sufletul si ramai cu o emotie puternica. Asa este Din Amintiri, una din poeziile Adrianei care mie imi place foarte mult, de o sensibilitate care te rascoleste.
…d-na Adriana se pricepe de minune sa incoroneze poezia cu cea ce i se cuvine de fapt si de drept : TALENT.