cînd m-am născut
în lume era multă linişte şi eu eram încă tînără şi neliniştită şi
tot visam să merg pînă în pînzele albe cu ochii deschişi
am scris
despre buricul pămîntului se spune că
este locul unde minunile se ţin lanţ
de punctele de suspensie şi
alte semne de întrebare şi transpiraţie şi
vaietul măsluit al celor plecaţi din toate timpurile
îl aud parcă
rugîndu-se sau înjurînd şi
eu sunt încă aici
încercînd să-mi găsesc motivele
sunt gata să-ţi vorbesc despre singurile minuni ale lumii
în lumea noastră şi dincolo de ea
te voi lăsa
mă vei găsi poate într-un colţ
rezemată de genunchiul lui Socrate
ascultîndu-i tăcerea
mă vei lăsa aşa şi
vei spune lumii întregi despre căderea în neantul colorat
frumos ambalat în metafore potrivite
pe care eu
nu le am găsit
