Odata cu cresterea tehnologiei de varf transporturile aeriene ocupa un prim loc in viata noastra si remarcam ca aproape orice oras isi are aeroportul propriu.
Traversez oceanul de peste doua decenii si am poposit in aerportul din Paris, din Londra, din Amsterdam, din Chicago, din New York, din Zurich sa. De cele mai multe ori din cauza distantei de oras, ori a oboselii am preferat sa astept in aeroport.
Cladirile enorme si intesate cu birouri, ghisee, case de schimb, boutique-uri isi schimba de la an la an configuratia, se imbogatesc cu noi servicii menite sa preschimbe timpul de asteptare al pasagerilor in divertisment, in delectare.
Aeroportul Franz Josef Strauss din Muenchen isi defineste un profil unic incearca sa te introduca intr-un anume spirit bavarez.
De la standurile de suveniruri cu insemnele celebrului Hofbrauhaus, ale bisericii renumite pentru jocurile musicale de clopote ale fiecarei ore si pana la gradinile cu bere improvizate in incinta aeroportului te poti desfata si cumpara orice, pana si un ultimul model de Audi ori BMW cu o anume reducere la pret, dat fiind faptul ca te afli intr-o zona hors taxes.
Exista standuri cu cafea, ceai si ziare gratuite. Nu lipsesc farmaciile, puncte medicale de prim ajutor, bancile si chiar cabine speciale destinate fumatorilor.
In ultimii ani s-au construit puncte pentru utilizatorii tabletelor, ale laptopurilor, ale smartphon-ului cu prize de incarcare. Din pacate aeroportul munchenez nu ofera decat 30 minute gratuite de WiFi.
Gasesti o sala de rugaciuni pentru toate confesiunile religioase importante: crestine, musulmane, evreiesti, budiste si chiar rroma. Totodata contracost binenteles s-au pus dispozitie cabine-cusete cu paturi de dormit pentru cei obositi, cabine cu dusuri.
Nici cei mici nu sunt neglijati. Mini caruseluri, tobogane sa devin parcuri de joaca.
Multimea de calatori se perinda ca intr-un furnicar international, un turn Babel cu portile aeriene deschise catre mari si tari.
Imi sorb berea preferata un Konig Pilsener la halba si incerc sa scriu un poem de despre avioanele ce urca si coboara, despre frumoasele insotitoare de bord invelite in albastrul imprumutat de atatea ori acolo sus deasupra norilor:
Cer decupat tocmai sub covorul dintre lumi,
se strecoara –lumina printre
zgarie-nori si cedri,
e zeita in albastru,
si mult tremura inaltul
ca la atingerea primului sarut,
inflorire repetata in vocale de sidef,
in zbor de polen,
in zori.