Adrian:
Mi s-a spus ca viclenia este o sonata in trei miscari:
in prima te ascunzi dupa o umbra incercand sa nu-ti uzi picioarele fine
in mlastina de suprafata
iti ascuti mintea cu tot ce gasesti in dictionarul de sfaturi demonice
si cel sexual, ceva mai fefernitit
a doua miscare are forma unei gavote
ai parasit satul, scoala, magazinul cu dulciuri, lista iubitilor si zilele de parada
dansezi pe varfuri de iubiri precare cu bluza incheiata pana sus, avand pe varful limbii gustul aspru al dementei .
sustragi un dosar al maretiei.
te uiti de sus la prada ta hipnotizata, gata de abandon.
am ajuns la finalul 3 al schemei. Ai o valiza cu mulaje, chei virtuale, adrese formale
si veselie falsa dupa un chef cu burlaci. Patrunzi intr-o gara de carton, flori mari vestejite, cupole, bilet nu ai, ai tinerete vicleana, blatul calatoriilor cu sanii lipiti de controlorul necoruptibil, vrajit cum e de tine coboara impleticit intr-o halta plina cu var si butoaie din alta viatza, il lasi sa se aseze obosit pe primul ciot intalnit. stie ca nu te va mai vedea niciodata de aceea isi scoate pipa si pufaie trist pana nu se mai vede scena si nici umbra.
VULPEA IMAGINATA
(scris de adela-adriana moscu )
O vezi ca o vulpe
sarmana femeie in geamate de durere
usor o iei peste picior in felul tau subtil de intelectual
cu de toate cele bune
trist si dornic perpetuu in cautarea unei stari din trecut
energia jocului tau periculos mai bine daruita copiilor orfani
poate des vezi in prea multe negrul ce nu este acolo
si nu vezi frumosul unde intr-adevar este
de ce nu imi iei mana si du-ma la o vicleana
multe lectii mai am de invatat
Adela – 27 Iunie 2007, USA