Dimineata coboara din hotel, asa o numeai in zilele  acelea

si ascuns sub faldurile de flori,

precum Pan cel hidos,

ii priveai soldurile,

vesmantul usor ridica cerul, era un joc, de fapt mai mult decat atat,

ai fi vrut sa-i soptesti

sa-i vorbesti despre  flori, sa o asemuiesti cu mimoza ca o existenta alaturata

fara de care nu poti respira,

se intampla, si stii doar atunci cand mireasma florii ramane atarnata in vant

chiar si in toamna umbli prin aleile pustiite

dupa plecarea ei.

si te opresti din cand in cand cu ochii la treptele

pe care candva mimoza le tinea umbra.

 

Inapoia florilor ascuns,

ca dupa o amintire stufoasa

privirile atarna si ele prin cetate,

cu petalele din orga cea mare,

si nu te poti desprinde de dimineata coboratoare  in primavara,

de miresme.