După instaurarea tiranilor, a trecerii cotropitorilor de tot felul omenirea s-a confruntat cu pierderi masive a multor valori spirituale de neinlocuit.
De la biblioteca din Alexandriei, de la incedierea Romei şi până la păragina casei lui Brancusi România se înscrie într-o serie neagră de demolări şi de distrugeri de neiertat.
Dacă doctrina comunistă nu lăsa loc edifciilor religioase, culturale considerandu-le duşmani ai luptei de clasa, în prezent nu mai avem scuze.
Odată cu manelismul ca forţă demonică împotriva tradiţiilor adevărate, se dezvoltă o clasă a mitocanilor îmbogăţiţi după noapte şi atotstapanitori.
Desigur că aceştia şi-au însuşit legislaţia în favoarea lor şi sunt intangibili. Ca pe vremea când soldaţii stalinişti adăpau caii în altarele bisericilor şi nimeni nu-i putea opri, aşa şi astăzi noi investitori, acaparatori ai unei pieţe de desfacere–bazar îşi fac de cap.
Sunt convins că ei vor răspunde că fac ce vor în imobilele achiziţionate şi le pot schimba destinaţia atât timp cât vor muşchii lor.
Cu tristeţe trecem prin centrul medieval al Sibiului, defrişat de tramvaiul pitoresc de altădată şi remarcăm hotelul Împăratul Romanilor golit de verva serilor vieneze, de atmosfera seculară. Acest edificiu a fost construit în anii 1500 şi a găzduit personalităţi de seamă. Din pricina unui management deficitar restaurantul a decăzut. Meniul şefului bucătar Zeck se pierde în amintirile sibienilor ce au degustat Şniţelul Sibian. Nu mai sunt valsurile intonate de renumitul rapsod elegant Sandu Honţiu, un staroste elegant de factură chezaro-crăiască.
Salonul „Împaratul Romanilor”. Vitrină cu haine în fosta braserie
Intrarea în salonul „Împăratul Romanilor”
O aripă a restaurantului a devenit un magazin de îmbrăcăminte. Se pare că noii proprietari au cedat spre închiriere spaţiul.
Poate o conlucrare cu forurile de cultură, cu Consiliul Judeţean, cu atâtea alte organisme, s-ar fi ajuns la o rezolvare.
Un edificiu ca Împăratul Românilor ar fi putut găzdui acţiuni teatrale, concerte de muzică baroc. Ar fi putut fi un loc istoric, muzeu, şi un loc de confluenţe culinare.
Se pare că multe din oglinzile veneţiene, decoraţii şi alte piese de mobilier nu fac masă comună cu un boutique de haine.
Coborând dealul Ursulinelor remarcăm că un local minunat de altădată, pitoresc şi mai puţin luxos, un fel de birt cu subsol şi grădina umbrită de vită sălbatică s-a transformat într-un punct comercial gen “dollar store” unde găseşti produse ieftine, de calitate îndoielnică. Se numea Călugărul. Nu întâmplător avea acest nume, localul fiind situat în spatele Bisericii Ursulinelor, o fostă mănăstire. Acum magazinul poartă numele Habibi, aş zice potrivit şi colat de minune în conglomeratul tradiţional de burg.
Bazar
Restaurantul de altădată „Călugărul”, astăzi bazarul Habibi
Ne spunem cu tristeţe că demolarea atâtor locaţii însemnate, îngroparea lor îşi continuă şi astăzi cortegiul.
Această că să ajungem să mâncăm Shaorma şi te miri ce alte preparate necontrolate. Aşa cum spuneam, legea e de partea lor, aşa că de bună cuvinţă nici nu se mai pune problemă.
Domnule Predescu, este chiar trist ceea ce relatati despre cel mai important hotel din Sibiu. Ma leaga multe amintiri de acele locuri pentru ca, având o casa de vacanta în Sibiu, mi-am petrecut vacantele acolo.
Pe locul hotelului exista un han în 1555 cu numele de „La Sultanul Turcilor”. Actuala cladire a hotelului dateaza din 1895 si stiu ca ultima oara când l-am vazut era renovat complet.
Daca mai continuati sa scrieti de Sibiu chiar ca ma apuca nostalgia…