Muntele
o aripă frântă din coasta ta, te-a durut
a căzut din cer şi s-a înfipt pe pământ.
se anină între cer şi pământ a mirare
e durerea zeului şi a vieţii încercare.
o pătură verde de vis nostalgie şi dor
îţi acoperă bustul şi creasta înalţată uşor
dar creasta ta zboară spre ‘nalt semeaţă
spre zarea senină albastră si mareaţă
soarele te scaldă cu razele luminii
sageţi trimise-n neant, săgeţi aurii
te privesc, te doresc, e-o plăcere
e o desfătare şi-o mare, o mare durere.
dureri adunate-n pântec de munte,
cu istorii zbuciumate şi destul de multe,
durerile-s ancestrale. văd cete de haiduci,
eterişti ce hălăduiesc prin peşteri adânci.
văd norii imenşi, albi şi moi de vată
ce se strecoară alene, pe-azurul fără pată
mângâind bolta şi creştetul tău semeţ
precum cuvintele spuse de-un copil isteţ
văd curgând în cascade, şerpuind
râuri cu feţe, mii de cioburi de-oglinzi
ce reflectă lumina senină din soare
te privesc munte, eşti o încântare!
RODICA CERNEA
GALATI
25.06.2007