ACUM.TV

 
Holocaust: etimologie şi definiţii

În prima parte a acestei serii am analizat noţiunea de genocid. În articolul de faţă mă ocup de noţiunea de „holocaust”, în special de aspectele semantice şi, în parte, legale. Obiectivul este şi aici de a avea un număr de informaţii şi date obiective care să poată servi ca referinţă pentru eventuale discuţii raţionale, informate despre acest subiect. Acest articol nu încercă să stabilească care sunt faptele istorice specifice legate de Holocaust.

Holocaust este un cuvânt (substantiv) care provine din greaca veche. Cuvântul – ὁλόκαυστος – este un cuvânt compus din ὁλος (olos – întreg) şi καυστός (kaustos – ars) şi înseamnă „ars integral” sau „ardere pe de-a întregul”. Este vorba de un gen – gen suprem – de sacrificiu religios antic, şi anume sacrificarea unui animal în favoarea unui zeu (sau erou) prin arderea integrală a animalului. În afară de acest gen de sacrificiu mai exista şi frigerea unui animal, de obicei comestibil, şi oferirea către zeitate doar a unei părţi, restul fiind consumat. Asemenea sacrificii integrale sunt semnalate la greci pentru prima dată în jurul anului 400 î.e.n.

Un sacrificiu ritual asemănător exista şi la vechii evrei sub numele de „olah” (עלה‎), care înseamnă „ofrandă prin ardere”. Ca şi la grecii antici, „olah” era ofranda supremă. Ofranda era adusă lui Iehova (Iahve, YHWH, zeul unic al vechilor evrei) şi implica animale sau păsări comestibile. Asemenea ofrande erau permise numai în Templul din Ierusalim, de aceea au încetat brusc în anul 70 e.n., după ce Templul a fost definitiv distrus. Acest gen de sacrificiu datează cel puţin din perioada 700-600 î.e.n.

Nu mi-este clar dacă grecii antici au preluat acest gen de sacrificiu de la evreii antici, dar mi se pare improbabil. Fapt este că sacrificiile rituale de animale erau practicate în lumea antică în multe civilizaţii din Europa şi Orientul Apropiat, de exemplu în civilizaţia minoică (insula Creta), unde sacrificiile animale datează din cel puţin anii 2000-1700 î.e.n. Deci cea mai probabilă este ipoteza unor surse anterioare, comune sau diferite.

Substantivul comun „holocaust” a pătruns din greaca veche în alte limbi prin intermediul limbii latine şi anume prin Vulgata, traducerea latină a Vechiului Testament (sec. IV e.n.), traducere care se bazează la rândul ei pe Septuaginta, traducerea greacă a Vechiului Testament (sec. II î.e.n.).

Intrat pe această cale în limbile engleză şi franceză, termenul a început să fie utilizat în context secular, adică în afara contextului biblic, cel târziu începând cu sec. XVI e.n., cu sensul de mare masacru sau mare suferinţă.

Drept substantiv propriu, deci scris cu literă mare, Holocaust, cuvântul este folosit începând cu anii 1960 pentru a desemna, în principal, genocidul evreilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru definiţia şi explicaţii cu privire la conceptul de genocid vezi acest articol. Această folosinţă a cuvântului „Holocaust” nu este exclusivă: unii autori folosesc acest termen pentru a desemna tentativa de nimicire din timpul războiului şi a altor grupuri în afara evreilor: a romilor, a homosexualilor, a bolnavilor mintali şi eventual a altor categorii. Există autori care restrâng termenul la faptele comise exclusiv de Germania nazistă.

Iată de exemplu cum precizează Timothy Snyder, autorul excelentului studiu „Bloodlands, Europe Between Hitler and Stalin” (apărută recent în româneşte la Humanitas sub titlul “Tărâmul morţii, Europa între Hitler şi Stalin”.) felul în care utilizează acest cuvânt în cartea menţionată (îl dau ca un exemplu de rigoare ştiinţifică):

În această carte, termenul Holocaust semnifică versiunea finală a Soluţiei Finale, care era politica germană de a elimina evreii din Europa prin uciderea lor. Deşi Hitler a dorit cu siguranţă să elimine evreii din Europa într-o Soluţie Finală mai devreme, Holocaustul în această definiţie începe în vara anului 1941 prin împuşcarea de femei şi copii evrei din Uniunea Sovietică ocupată. Termenul Holocaust este uneori utilizat în alte două moduri: pentru a desemna toate operaţiunile germane de ucidere din timpul războiului, sau pentru a desemna toate faptele de opresiunea a evreilor de către regimul nazist. În această carte, cuvântul Holocaust desemnează uciderea evreilor din Europa efectuată de către germani prin împuşcare şi gazare între anii 1941 şi 1945.

Privind numele comun „holocaust”, nu ar trebui să apară, după părerea mea, mari controverse în utilizarea acestuia pentru a descrie orice fel de mari masacre, ţinând cont de precedentele menţionate privind o astfel de utilizare a termenului în context secular din ultimii cel puţin patru sau cinci secole. Includ aici şi masacre care nu pot fi calificate drept genocid.

Privitor la numele propriu „Holocaust”, mulţi autori insistă, din diferite motive, ca acesta să fie rezervat exclusiv genocidului evreilor. Unul din motive este că însuşi cuvântul „holocaust” descrie un rit religios ebraic. Argumentul nu este întru totul convingător, ţinând cont de circumstanţele relatate aici, inclusiv originea greacă a cuvântului şi, mai important, de originea probabil ne-ebraică a ritualului însuşi.

Eu nu văd nici o problemă în utilizarea mai largă a acestui nume propriu. În cele din urmă este o chestiune de convenţie. Singura problemă este că se pot crea neînţelegeri, dat fiind faptul că de cele mai multe ori Holocaust înseamnă genocidul evreilor şi nimic altceva. Cu toate acestea, dacă autorul specifică din timp ce sens dă acestui cuvânt, ambiguitatea este ridicată.

Termenul Holocaust nu are, după cunoştinţa mea, o definiţie în dreptul internaţional, prin urmare terminologia corectă în context juridic este „genocidul evreilor”, iar dacă este vorba de alte grupuri, atunci corecte sunt „genocidul armenilor”, „genocidul romilor”, „genocidul ucrainenilor”, etc., în măsura în care, desigur, încadrarea juridică de „genocid” este îndreptăţită (v. articolul citat mai sus).

Ţinând cont de polisemia termenului „holocaust” şi chiar şi „Holocaust”, o întrebare de genul: „A avut loc în România un h/Holocaust?” ar trebui formulată astfel: „A fost/este statul român implicat într-un genocid al evreilor?”. Numai atunci întrebarea este lipsită de ambiguitate şi poate avea un răspuns univoc. Pentru a-l determina, este necesar (şi suficient) să se stabilească faptele şi să se compare cu definiţia genocidului. Pe de altă parte, este de presupus că aprinsele dispute semantice pe tema genocidului şi a Holocaustului ar putea izvorî din alte consideraţii decât cele lingvistice şi din intenţii mai puţin decât ştiinţifice…

Revenind la termenul de Holocaust, este interesant faptul că mulţi evrei folosesc, încă din anii 1940, un cu totul alt termen pentru genocidul evreilor şi anume Şoa (שואה, Shoah, catastrofă). Motivul pare a fi faptul că termenul de origine greacă holocaust este ancorat în politeismul grec, o credinţă „păgână” în optica monoteismului mozaic.

Câteva publicaţii pe tema disputei „Holocaust” vs. „Şoa” pot fi consultate aici.

În încheiere doresc să relatez o informaţie interesantă legată de genocidul romilor de către Germania nazistă de care am dat în lecturile mele legate de aceste teme. „Specialiştii” rasiali nazişti considerau că romii ca atare nu pun în „pericol” caracterul arian al poporului german, fiind ei înşişi de origine ariană. Însă – continuă teoria lor – cei mai mulţi dintre ei şi-au pierdut caracterul arian pur, nordic, prin amestec cu alte populaţii, rezultat al modului lor nomad de trai.

Prin urmare, pentru a decide soarta acestora, naziştii urmau să determine care dintre romi sunt arieni şi care nu. În acest scop a fost chiar creat un centru de „cercetări” care urma să facă recomandări. Acest centru a „stabilit” că 90% din romi au sânge amestecat şi deci trebuie lichidaţi, iar ceilalţi 10% – sedentarizaţi şi parcaţi în rezervaţii. Problema a stârnit divergenţe printre nazişti; de exemplu Martin Bormann insista că nu pot fi tolerate excepţii, că tratamentul romilor trebuie să fie uniform şi să fie lichidaţi toţi fără excepţie. Ceea ce s-a şi întâmplat în cele din urmă cu cea mai mare parte din romii care au căzut pe mâna naziştilor, inclusiv din cei 10%.

Acest material descrie mai în amănunt toată această istorie precum şi atitudinea iniţială oarecum ezitantă a naziştilor faţă de romi.

Acest articol a fost publicat duminică, 12 mai 2013 la rubrica Polemica.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.