Plecand din Iasi spre Vaslui, imediat dupa hanul „Trei Sarmale”, pe partea dreapta, se desprinde un drum pe care putem ajunge in satul Barnova (10 km). Aici, in Codrii Iasilor de altadata, Miron Barnovschi, voievod intre 1626 – 1629, „au urzit si Manastirea Barnova, prenumele sau, sub dealul Pietrarie, langa Iasi”, dupa cum scrie cronicarul umanist Miron Costin, adaugand ca „manastiri si biserici cate au facut, asa in scurta vreme, nici un domn n-au facut”. Tot Barnovschi a dat si un nou Asezamat, prin care a dorit sa reglementeze si sa revigoreze viata manastirilor din Moldova.
In 1629 la mazilirea sa, biserica nu era inca terminata. Testamentul din 1633, scris de Barnovschi la Constantinopol, arata ca „Sfanta Monastire Barnova, care este inceputa de noi vedem ca, dupa vremuri ce statura, ca alt nime nu va putea sa o savarseasca, numai putere domneasca. Pentru aceea de va alege Dumnnezeu un domn crestin, ca acela sa savarseasca, Dumnezeu sa-i vie intr-ajutor. Monastirea cea de lemn ce s-au facut intaiu, sa aiba acesti boieri a o socoti si intari.” Clopotul din 1614 pastrat la Barnova si pus in legatura de vechimea bisericutei de lemn, fusese comandat de fapt de Stefan voda Tomsa, pentru bisericuta de la Poarta, zidita de el in turnul de la intrarea in Curtea Domneasca din Iasi (cu hramul Sfintei Treime).
Conceptia arhitectonica a Bisericii de la Barnova poate fi pusa in legatura cu primul sau hram Sfantul Gheorghe (23 aprilie), sfant militar, care este si patronul Mitropoliei Moldovei. Miron Barnovschi insusi avea formatie de ostean, inainte de domnie ca hatman, fiind conducatorul intregii armate moldovenesti. Ascunsa in codrii seculari ai Iasului, incinta manastirii este protejata de ziduri puternice cu metereze. Pentru prima data in Moldova, la bisericile lui Barnoschi-Voda apare turnul-clopotnita lipit de biserica, amplasat deasupra pridvorului. Acesta este un element de fortificatie, fiind prevazut cu metereze pentru tras cu pusca si cu o tainita in care puteau fi ascunse odoarele bisericii la vreme de primejdie.
Al doilea hram al bisericii, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august), trebuie pus in legatura cu sfarsitul tragic al lui, de la Istambul, satarul gadelui cazand pe grumazul frumosului voievod de la 2 iulie 1633. Miron Costin nota ca un nou incendiu a izbucnit la Constantinopol dupa aceasta jertfa de domn crestin, arzand „citerea” mii!” de case, aceasta fiind pedeapsa divina impotriva turcilor, pentru ca era Barnovschi „om dumnazaescu si mare rugator spre Dumnezau”.
Meritul construirii manastirii Barnova ii revine altui domn, Eustrasie Dabija, care si-a gasit aici si odihna de veci. O piatra de marmura frumos sculptata, cu inscriptie in limba slavona, a fost pusa peste mormant de catre vaduva sa, Doamna Ecaterina Dafina in 1666. Tot ea a acoperit, cu o piatra la fel de frumoasa, mormantul unicei lor fiice, domnita Maria, raposata la doar 15 ani( 1667). De aceasta data, o tanguire in limba greaca este sapata in marmura rece a mormantului.
Manastirea Barnova s-a bucurat de atentie si in veacul al 18-lea, Grigore Ghica Voda facand diverse amenajari, stabilindu-se vremelnic aici, cu toata curtea lui, mai ales spre a se feri din calea epidemiei de friguri care a bantuit Iasi-ul in vremea sa.
In prezent ctitoria lui Barnovschi Voda are o obste monahala tanara care, dupa o perioada de parasire a manastirii in timpul comunismului, revine traditia monastica la Barnova incepand din 1991, cand ieromonahul Calistrat Chifan primeste binecuvantarea I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei de a se ocupa de reorganizarea manastirii. In prezent staretul manastirii este parintele Paisie Furdui.
www.barnova.ro