Tata stă în capul mesei şi soarbe tacticos din ţoiul de ţuică.
Din când în când, o mai ajută pe mama cu un sfat.
„E destul de fierbinte borşu’? Nu s-a rumenit prea tare mielu’?”
Mama se face că-l ascultă şi aşeaza cu mişcări catifelate farfuriile şi tacâmurile pe faţa albă de masă.
Bunica se împiedică de marginea imaginară a unui covor de linoleum.
„Ţi-am făcut ciorba cum îţi place ţie. Am pus capu’ întreg…”
Tata mai trage o duşcă şi i se pare că viaţa e frumoasă.
Obrazul proaspăt ras îi luceşte radios în soarele primăvăratec.
Mă strigă autoritar la masă şi eu apar dintr-un ungher al camerei mele de joacă.
Iepuraşul mi-a adus o maşină de tablă.
Cu cheie, dar arcul e pesemne prea scurt, că maşina nu face prea mare lucru.
„Stai şi tu aici şi ciocneşte un ou cu noi!” – mă îmbie mama cu glasul ei egal, cam monoton.
Bunica mă sărută pe creştet şi-mi aranjează cărărea cu degetele ei noduroase.
Iau un ou şi nu ştiu cu cine să ciocnesc.
„Cristos a înviat!” – tună tată ceremonios şi îmi face oul chisăliţă.
Mă uit la el şi închid ochii ca să nu plâng.
Îi deschid şi în faţa mea Vlad îmi zâmbeşte.
„Mi-a dat mami un ou, să ciocnesc cu tine…”
Un zâmbet care încă nu ştie cum se nasc, cum mor şi cum renasc oamenii.
„Cristos a înviat, Tati!”
„Da, Vlad, Cristos a(m) înviat!”
„Capu´întreg…”?
Eu cred ca titlul ar fi fost mult mai potrivit „Ospat canibal cu cap”.
Mi se ridica parul în sus când citesc ce pot mânca unii. Si copilul? Copilul trebuie sa fie martor la cruzimea parintilor?
@Christina Vlad
> Eu cred ca titlul ar fi fost mult mai potrivit “Ospat canibal cu cap”.
Am recitit textul. Nu e nici un „ospăţ canibal cu cap”. Este vorba de ciorbă de cap miel, iar nu din capul frăţiorului mai mic al povestitorului. Recitiţi cu atenţie şi vă veţi convinge. Altfel n-am fi publicat nici noi.
Am înteles bine despre ce este vorba.
Si dumneavoastra, domnule Leibovici, va puneti cap de miel în ciorba ? Cât barbarism!
@Christina Vlad
> Am înteles bine despre ce este vorba.
Ah, mă bucur. Nu rezulta din ce aţi scris. „Canibalism” înseamnă ceva precis.
> Si dumneavoastra, domnule Leibovici, va puneti cap de miel în ciorba ?
Mi nu-mi place mielul, dar în rest … de ce nu… Cu sau fără voia dv.!
> Cât barbarism!
Cât?
Poate ca aveti dreptate, domnule Leibovici… Gradul de primitivitate materiala îi face pe unii barbari…
Si chiar mâncati ochii si creierul ?! Offf… fug sa-mi fac o limonada cu cât mai multa lamâie…
@Christina Vlad
V-a făcut bine limonada? … Mă bucur!
Aia cu primitivitatea materială n-am înţeles-o, dar nu-i grav.
Doamna Vlad,
Campania dv impotriva persoanelor care maninca carne a devenit plictisitoare.
Daca nu va place carnea sau sinteti asa de „civilizata” (vs primitiva), asta nu inseamna ca altii nu pot minca sau sa se bucure de o reteta care contine carne.
Eu va sfatuiesc sa nu mai cititi retele sau poeziile care contin referinte la carne.
Take it easy! You are becoming a bore! Move on!
Domnule Leibovici, doar în tarile sarace se mai consuma asa ceva.
Limonada mi-a facut bine dar…am avut cosmaruri azi-noapte…V-am visat cu un craniu de femeie în farfurie…Avea un coc strâns si ochelari de secretara dura….Socul a fost când a început sa vorbeasca în limba engleza…
Nu m-am asteptat ca o povestire ce ascunde cel putin o metafora sa produca reactii anti-consumul de carne.
Regret ca din amintirile mele nu a fost retinut decat capului bietului miel…
@Christina Vlad
> V-am visat cu un craniu de femeie în farfurie
Vise de canibal…
Ofer o povestire concurenta (la aceasta) in care niste iresponsabili oameni in toata firea maltrateaza niste biete oua de gaina dupa care aduc un afront unui grup de cetateni doritori de oua.
Dar si una si alta (povestirile) inspira la pshihanaliza (daca tehnica mi-ar sta la indemina si daca psihanaliza nu ar fi cazut, probabil pe buna dreptate, in digratie).
Iata cum ar putea fi.
“Ţi-am făcut ciorba cum îţi place ţie. Am pus capu’ întreg…”
Asta ilustreaza o nedreapta subordonare a sensibilitatii feminine brutalitatii masculine.
In sufletul ei o mama si sotie poate gindi exact invers ,,Ia-le tu pe toate, cap si ce mai ramine amaritul asta de miel – unii zic c’ar fi fost iepure – si lasa-mi mie prazul, varza, mujdeiul, cartoful prajit!”.
Ajungind cu rationamentul la punctul asta, s-ar putea avansa ideea ca sarbatoarea Pastelui impinge la nebunii necontrolate, dupa o abstinenta climatica indelungata, adusa pina la exacerbare in zonele cu grade inalte de altitudine si intuneric cu frig mult. Odata iesiti din dirdiala si intunericul iernii ne dezlantuim cum putem. Acelasi lucrul il fac si celelalte vietuitoare, sunt mai nesabuite dar din pacate unele dintre ele ajung in farfurie. Ciocnitul oualor inrosite este si el o forma controlata de descatusare a energiei. Cojile sar cit colo, albusul se arata vederii inrosit de anilina (si ce-o mi prin ea), vinul rosu spumega si el de furie cit apuca. Se vede ca si de data asta, barbatul, detinatorul violentei, face oul chiselita. Treaca de la noi, numai sa fie odata bine si pace.
Domnule Petrineanu,ca sa fie povestirea dumneavoastra completa ar fi bine sa o încheiem cu melodia lui Tudor Gheorghe – Au înebunit salcâmii –
http://youtu.be/xgAgJIRj3WU
Nu incerc sa fur showul lui Mircea Poeana cu comentariile (a fost doar o gluma inspirata de intorsatura comentariilor) – nici nu as avea cum.
Ca intotdeauna, Mircea Poeana extrage prin reteta proprie mister si trairi din banalul vietii cotidiene.