Bietii cetateni lipsiti de speranta zilei de maine, din cartierul de blocuri muncitoresti, singurele dealtfel din mica urbe provinciala, se aduna zi de zi, de o viata, la aceeasi masa schioapa din parcarea plina de gropi in asfalt si mormane de moloz, in jurul aceleiasi cutii de table, a nu se stie cui, arunca aceleasi zaruri, uitate de nu se stie cine, si istorisesc pustanilor buluciti sa chibiteze cu speranta ca intr-o zi vor fi si ei suficient de bosorogi ca sa nu plece de la masa nici dupa infrangeri repetate, ce misto era viata pe vremuri si ce vai de mama ei a ajuns azi…
O noua si senzationala ultima bomba de stiri inunda prima pagina a telejurnalelor: un grup de infractori periculosi, evadati de peste hotare, a nimerit, din eroare de orientare fata de punctele cardinale, la periferia unei localitati de tip urban al carei nume trebuie sa ramana secret din motive usor de inteles. Aici, la granitele din nefericire estice ale Europei, in plin viscol venit, ca multe alte rele, de la rasarit, incoltiti de perspectiva sumbra a innoptarii pe strazi pustii si mocirloase, infractorii au patruns fara jena intr-un bloc muncitoresc amplu decolorat din unicul cartier de blocuri al micii localitati, luand ostatici locatarii in ansamblul lor. Prin canale de comunicare greu de depistat, stirea a fost adusa instantaneu la cunostinta gospodinelor din cartier. Acestea, dupa o intarziere strict necesara urmaririi ultimelor 3 episoade nocturne ale telenovelelor preferate, au anuntat noutatea, desigur ca nu organelor competente, ci partenerelor de barfa. Astfel, din aproape in aproape, intregul oras a aflat de eveniment, inca inainte de venirea zorilor!
Autosesizandu-se in urma audierii involuntare a conversatiilor telefonice matinale purtate de nevestele lacome de noutati proaspete, reprezentantii organelor legii lasati fara mic-dejun si camasa calcata, au luat masuri prompte la scurt timp dupa sosirea la locul de munca, tigara de dimineata, cafeaua de dupa tigara, gustarea luata la bufet imediat dupa cafea, berea de dupa gustare si comentarea ultimelor transferuri la echipa locala de fotbal. La ora cand cetatenii normali abia revin de la serviciu, politistul de proximitate se prezinta imperial in fata blocului de sechestrati. Cu nedisimulata indignare, solicita punct de vedere clar si la obiect din partea periculosilor agresori. Prin emisar prescolar din familie parter cu multi copii se transmite lista cu revendicari: 10 navete tuica traditionala de export cu eticheta ilustrata cu mustata si molarii lui Dracula, 10 platouri cu mici si carnaciori rustici condimentati afumati gratarisiti, muraturi in saramura de pastrav cristalin, haine civile import Vest, elicopter charter spre destinatii exotice zona turistica Hawaii-Madagascar-Bermuda, cont elvetian deschis in paradis fiscal ce va fi comunicat la momentul potrivit…
Dupa intrunirea consiliului local, autoritatile decid sa livreze produsele solicitate in limitele permise de saracia taxelor si impozitelor recoltate cinstit in anul curent: 2 metri liniari PET-uri cu secarica din coji de cartofi din productia proprie a cetatenilor din cartier, ciorba de tacamuri pui sacrificat de nevoie inainte de termen, ca si diverse sortimente de conserve, reale delicatese: fasole cu costita boabe rare miscatoare piscatoare, mazare furajera cu aschii de ciolan, gulas boieresc imbogatit cu mucegai banal, spanac printre urzici si radacini proprii nisipoase, champinioane in sos tomat de gogonele storcosele, merlucius portionat in suc botulinic de ton zdrobit felii… De la supermarketul de toale second-hand cu patron de la jumatatea distantei dintre Pacific si Atlantic, li se ofera teroristilor ultimele costume trendoase din superoferta de iarna/ vara, refuzate perfect justificat de catre evadati pentru calitatea sub cea oferita de zdrentele din puscarie. Pentru transport se asigura in prima faza 1 buc. Trabant pe motorina cu tractiune animala (vaca gestanta), varianta neagreata de solicitanti pe motiv ca prefera carnea de pasare.
Negocierile sunt in impas, insa banditii incep sa constate macar bunavointa si ofera un nou termen. Dar inamicul desigur se inseala groaznic! Organele n-au dormit in post! In ragazul strategic obtinut cu ajutorul balbelor autoritatilor locale numai aparent nepricepute, au fost aduse din Capitala trupele experte anti-dusman de moarte. La adapostul intunericului favorizat de continuitatea intreruperilor in reteaua de curent alternativ, au fost pregatite cu profesionalism decisive lovituri antiteroriste!
Trupele Speciale Secrete, alcatuite din agenti superantrenati atat de secreti ca nici intre ei nu se cunosc decat dupa pensionare eventual deces, pornesc in misiune! In bezna de nepatruns a noptii de cartier, specialistii in operatiuni de taina se pozitioneaza pe dupa ghene oribil inmiresmate, se strecoara pe sub fir de iarba, se furiseaza printre tufele de gard viu… Dar nimic nu e asa simplu cum pare! Tot mai multi viteji se retrag nauciti de primul zid de aparare neprevazut! In spatele frontului, la lumina lanternelor meseriase, se vede cu ochiul liber ca uniformele nu demult imaculate s-au maculat unsuros cu toate nuantele de maroniu din spectrul vizibil, etaland totodata o bogata varietate de nuante olfactive ce ofera fara intarziere sarmanelor victime, dar si spectatorilor din proximitate, un neasteptat prilej de a-si etala in public continutul cinei… dejunului… iata, pe ici, pe colo, si micul dejun!
Cei mai rezistenti agenti speciali secreti inainteaza cu greu, fara a banui ca in tacerea noptii pandesc adevaratii stapani ai spatiilor verzi, ofuscati nevoie mare de vanzoleala de pe propria mosie! Trupele imprudent rasfirate se vad, realmente incredibil, depistate om cu om si atacate necrutator! Haitele dezlantuite de maidanezi, inregistrati sau nu in evidentele autoritatilor locale, ataca din toate directiile, muscand nemilos din partile moi, si, ce este cel mai grav, deconspirand prin hamaieli asurzitoare, prezenta agentilor secreti. Cu stomacul in miscare browniana, cu uniformele perforate pana la nivel de lenjerie intima si chiar mai adanc de caninii necrutatori, agentii secreti speciali abandoneaza primul asalt. Acceptand rusinoasa infrangere, se tarasc in pas alergator inapoi pe pozitii, insotindu-si retragerea cu strigate in care se impletesc vaicareli datorate contactului de grad minimum 3 cu dantura oponentilor si mesaje indecente cu trimitere la rudele pe linie materna ale patrupezilor atacatori, dar mai ales ale cui nu le-a castrat stramosii de acum 4-5 generatii.
O alta solutie de a pune presiune pe inamic este sugerata de delegatul Prefecturii, fost instalator, fost exportator ilegal de rulmenti la mal de Bosfor, actualmente membru de partid din coalitia de guvernamant si expert de necontestat in materie de lucrari la diferite feluri de tevi prin si mai diferite firme, in calitate de coactionar alaturi de persoane a caror identitate musai sa ramana secreta in perspective votului uninominal. Iata si inteligenta solutie: stop caldura! In miezul iernii, caloriferele inghetate vor avea desigur rolul decisiv in obtinerea victoriei! Teroristii, invinsi de frig, se vor preda! Soarta cruda face insa ca solutia sa fie inaplicabila, din cel mai simplu motiv cu putinta: la cererea locatarilor cocosati de pretul gigacaloriei, reteaua de incalzire a fost dezafectata de 5 ani si vanduta la fier vechi contra bauturi spirtoase ce au asigurat, la momentul respectiv, macar un Revelion vesel. In tot acest timp, cetatenii perfect adaptati la clima temperat- damboviteana au stocat metri cubi de bidoane cu motorina sparlita de la conducta, iar periculosii teroristi au fost surprinsi de camerele de luat vederi instalate pe blocurile vecine, lafaindu-se in tinuta sumara in sufrageriile de 15mp, dogoriti de sobele artizanale in care gazdele turnau motorina cu galeata din rezerva strategica de 200 de butoaie metalice depozitate in camari, in balcoane, pe casa scarilor si prin subsolul insalubru.
Dupa primele 2 tentative nereusite de salvare a ostaticilor, e nevoie de alte solutii. Pentru inceput, sa fie inlaturat zidul chimico- biologic! Inutilele pana acum efective de pompieri au in sfarsit ceva de facut: se ocupa de improscarea cu zeci de tone de apa rece a spatiilor verzi. Jeturile hipersonice reusesc cu greu sa miste din loc straturile compacte de rahatei proaspeti, depusi pe cei demult transformati in material pedologic. In timp ce la factura inca incertei eliberari a ostaticilor se adauga si nota de plata a pompierilor, Trupele Speciale Secrete isi aduna efectivele si inainteaza, cu nou curaj, prin culoarele deschise de tunurile de apa. Elicoptere survoleaza zona, parasutand pe flancuri saci doldora de oase suculente, atragand macar pentru scurt timp atentia diviziei de maidanezi.
Avansand taras cu curaj si determinare pe coate si genunchi, trupa secreta atinge primul obiectiv vizibil de la distanta: un imens gauroi in perete cu acces direct la subsol. Planul genial se intrevede deja: dupa ce ocupa nivelul minus unu, soldatii speciali vor cuceri blocul etaj cu etaj, eliberand locatarii ostatici. Dar nesansa intervine din nou! La intrarea in gauroi sclipesc ochi vicleni! Incercatii soldati nu se lasa impresionati si se napustesc in perfecta ordine la atac! Vai lor! Caci se prabusesc lipsiti de aparare in mlastinele intunecate, clisoase, in care se amesteca zeama de varza, varza, muraturi putrezite, cartofi mucegaiti flescaiti, toate plutind in scurgerile de la uzata conducta a toaletelor… \”Piranha!\” striga bietii soldatei deja traumatizati de miasme de nesuportat, incercand zadarnic sa-si protejeze diferite parti anatomice expuse unui invizibil si dureros atac surpriza si in final imbulzindu-se dezesperati spre iesire, calcandu-se in picioare, fugind apoi in nestire catre aliniamentele fortificate in cautarea echipelor medicale coplesite de solicitari! In urma lor, invingatorii isi savureaza succesul: cohorte de sobolani mitosi rad in hohote si clantane amenintator din dintisorii mici si ascutiti! Cu ultimele puteri, cu uniformele imbibate in mocirla, facute sita de coltii micilor, sangerosilor, necrutatorilor inamici, ultimii componenti din trupele secrete se precipita, cerand medicilor alinarea suferintelor.
O scurta pauza de refacere a fortelor si innoire a pansamentelor si an nou atac este gata sa se dezlantuie! Noi si noi tone de oseminte de abator sunt azvarlite haitelor nesatule de maidanezi, pentru a le castiga macar indiferenta. Agentii speciali secreti s-au echipat cu costume de scafandru, in timp ce patronii de magazine alimentare s-au vazut cu marfa rechizitonata in miez de noapte pentru a fi oferita periculoaselor rozatoare din a doua linie defensiva! Zece camioane de salam, slaninuta, parizer, cascaval, delicatese de import, sunt deversate strategic pentru a momi in afara subsolului trupele sobolanesti. In timp ce acestea, pacalite, isi parasesc ascunzisurile ca sa ajunga la hrana cu viclenie oferita de fortele de ordine, trupele speciale secrete ocupa pe sestache subsolul. Inotand tacut, cauta usile de acces catre parter. De la distanta de siguranta, reprezentantii autoritatilor numara pe ceas minutele scurse de la intrarea micii armate de asalt prin gauroiul din perete. Victoria pare aproape!
Iluzie! Cand totul pare rezolvat, cand liniile defensive par in sfarsit anihilate, cand cateii se tolanesc imbuibati, cand sobolanii satui se retrag cu burticile pline, ghiftuiti, spre disperarea patronilor carora nimeni nu le-a garantat compensarea pierderilor la capitolele carne macra, oase si mezeluri, chiar atunci trupele secrete navalesc afara din subsol, impiedicandu-se in laboantele costumelor de scafandru, tipand ca din gura de sarpe, alergand in nestire, calcand in picioare legiunile de rozatoare prea indopate ca sa se mai apere… Nimeni nu intelege nimic, pana cand de pe marginile labelor de scafandru, din gauricile filtrelor de la mastile de gaze, din orice orificiu al costumelor de inot, lupta si protectie, ies la plimbare miriapozi, limacsi, paianjeni mari si mici, dar mai ales cohorte de gandaci de toate marimile si culorile, de la roscovanii chiriasi ai bucatariilor, la rotofeii, tuciuriii, luciosii galigani cat degetul de lungi si grosi, stapanii de necontestat ai intunecatelor subsoluri… Cu antenele ciulite, parasesc stramtul spatiu dintre costumul de scafandru si delicata piele de agent special secret. Cu iuteala, in jurul trupelor se face loc larg, in timp ce agentii terorizati de inocentele nevertebrate scapa in vazul lumii de toate costumele, ramanand in ultima costumatie disponibila si totodata cea mai zgariata/ muscata/ intepata/ gadilata/ torturata in ultimele ore, cea de la mama natura!
In urma unei serioase si amanuntite analize, Comandamentul Trupelor Secrete Speciale constata ca mediul de actiune este neconform cu conditiile standard pentru care s-a efectuat pregatirea de lupta si decide retragerea in vederea elaborarii unui plan multianual de antrenament suplimentar.
Coplesite de regret, autoritatile abandoneaza inutila rezistenta si comunica evadatilor deplinul acord cu toate solicitarile. Cu infinita oftica, sunt livrate fara proces-verbal scris, produsele lichide si solide din prima transa de revendicari. Dar surprizele se tin lant! Camerele de luat vederi surprind imagini de conflict apocaliptic! Sarmanii teroristi nu pot rezista asaltului neasteptat al sechestratilor! Riscandu-si inclusiv soacrele imbrancite in fata ca scut viu, locatarii navalesc irezistibil asupra imbelsugatului sortiment de mancarica si bauturica, devorand termiteste inclusiv ambalejele reciclabile si ne-.
Epuizati de lupta pierduta cu propriile victime, lihniti de foame si uscati de sete, banditii nu mai vor decat sa plece mai repede si incep sa faca lista de ostatici ce urmeaza a fi luati in elicopter, pentru a se asigura ca nu vor fi atacati de organele legii. Spre marea lor surprindere, cetatenii din bloc incep sa scoata banii de la ciorap si sa faca uz de argumente dintre cele mai diverse, dar nu pentru a fi exclusi de pe lista, ci dimpotriva!
-Ia, domnu’ terorist, o spaguta mica, banu’ meu de la saltea, pune-ma si pe mine acolo la lista… da’ vezi nu cu familia, poate o scrii si pe bruneta de la patru langa mine, uite, mai bag ceva, hai ca daca n-ajunge, ma mai imprumut, vad io, nu ma uita, ca sunt baiat de gasca…
-Sefu’, are si baiatu’ economii, le facem jumi-juma, intru si io la deplasarea in Pacific… e orase mari acolo? iese de o mangleala, de o mana-ntinsa-n gang? impartim, ai incredere, ia-ma asociat, ca-s meserias… am facut Germania, am facut Londra si Parisu’, hai ca n-o sa regreti…
-Vai, ce muschiulatura lucrata ai! In ce zodiac esti? Nu se exista sa nu fim incompantibili! Nu te simti deloc singur p-acilea? Sunt precisa ca o sa primesti revendicarea, tin sa-ti spun ca mi-ai placut din prima oara… Te deranjez daca vin cu tine? Nu te asteapta nimenea acolo unde mergi, carevasazica unde mergem amandoi impreuna, nu-i asa?
-Nene, ia-ma si pe mine, poate ma regasesc cu mama plecata la capsuni, ori cu tata dus la sapat santuri si gradini… Te rog, nene, ca stau cu bunica aia betiva si bunicu’ ala tablagiu de nu mai stie adresa de acasa… Hai, nene, ca-ti pun o vorba la sora mea, ca eu o impresariez…
-Bai maiestre, ce cool e la voi, mai barosane! Hai, baga-ma la combinatie, ca mi s-a luat de babacii aia varza si de fraierii de la scoala! Sunt de competitie, pe bune, io-te aici caraba, caftesc tot cartieru’, vrei sa-ti arat figuri? Numa’ sa zici si sparg fata la ce papagal vrei tu… M-a si legat odata ca l-am bagat pa unu’ in spital ca n-a vrut sa-mi dea mobilu’, da’ au dat babacii banu’ lu’ un carcalete sa recunoasca el, ca tot avea de facut parnaie si ai lui murea de foame-n casa…
In aceste conditii, lista devine practic imposibil de adus la forma cea mai simpla. Numarul de elicoptere necesar pentru a-i lua atat pe teroristi, cat si pe toti cei oferiti voluntari la deplasare, creste zilnic, pe masura ce locatarii adauga rudele, prietenii, colegii de serviciu si tovarasii de zilnici de pahar de la betiile ad-hoc in aer liber din fata buticurilor din cartier. Zilele trec ireversibil si toate resursele financiare si alimentare ale localitatii si judetului se consuma pe consumatia ceruta fara jena de locatarii sechestrati, in numele teroristilor la care insa abia daca mai ajung resturile chiolhanurilor la care participa atat locatarii din bloc, cat si invitatii lor din cartier. Dandu-si seama ca nu exista nici o garantie ca livrarile ajung fie macar si partial la teroristi, autoritatile incearca permanent diminuarea cantitatilor, insa incercarile decedeaza in fasa sub presiunea presei de scandal, hotarata sa vegheze la asigurarea celor mai bune conditii banditilor, ca sa nu se ajunga la masacrarea ostaticilor si dinamitarea izlazului din parcul central unde se preconizeaza amplasarea viitorului aeroport de pasageri si marfa. .
Spre disperarea autoritatilor in criza de buget, numarul de sechestrati creste continuu, tot mai multi cetateni din localitate (si nu numai) penetrand incredibil liniile de aparare inaccesibile trupelor secrete speciale, pentru a se pune la dispozitia periculosilor atacatori in vederea participarii la mesele tot mai copioase si, de ce nu, si la deplasarea in strainatate, indiferent de destinatie!
Si iata, cand in randul reprezentantilor institutiilor publice piere orice umbra de speranta, cand mass-media sugereaza imperativ decretarea starii de urgenta in sud-estul Europei, cand la nuntile din judet se lanseaza hituri maneliere pe tema idilei dintre teroristul sucarit/ ce de gabori a fugit, si locatara sechestrata/ cea mai mare unicata, ei bine, iata ca imprevizibilul happy-end se produce pe neasteptate! Coplesiti de dificultati, de foame, de cererile nesatulilor locatari sechestrati, banditii internationali nu mai fac fata! Epuizarea rezervelor de motorina vanduta la pret de dumping de locatari ca sa faca rost de bani de spaguit teroristii, calorifere degerate ornate de turturi pantecosi, zilnice intreruperi de energie, apa calda rece foc, apa rece intrerupta, roiuri de tantari din baltile de la subsol perfect adaptati la sezonul hibernal, armade de gandaci soiosi navalind pe mese de fiecare data cand se pune mancare in farfurii, ritmuri de manele emanate din toate blocurile vecine inundand irespirabil atmosfera, avalansa de cereri imperative din partea ostaticilor de a fi imbarcati in elicopterul salvator, toate la un loc au reusit ce n-au reusit oamenii legii toti la un loc, au reusit sa taie iremediabil cheful de libertate sarmanilor infractori internationali! Spre regretul infinit al sechestratilor vaduviti de speranta transportului gratuit in insulele Pacificului si de certitudinea meselor copioase, intr-o buna dimineata cu lapovita si ninsoare, banditii ies spasiti in sir indian pe intrarea principala. Strecurandu-se cu teama, ferindu-se sa fie reperati de ostaticii care nu le vor ierta niciodata tradarea, se arunca recunoscatori in bratele salvatoare ale organelor! Cu un oftat de usurare, primesc arestarea ca pe o izbavire… S-a facut dreptate!
……………………………………..
Dupa ani si ani…
Neconsolati, bietii cetateni lipsiti de speranta se aduna si azi, la aceeasi masa schioapa din parcarea plina de gropi in asfalt si mormane de moloz, in jurul aceleiasi cutii de table, ceva mai roasa, arunca aceleasi zaruri, ceva mai tocite, si istorisesc pustanilor buluciti sa chibiteze cu speranta ca intr-o zi vor fi si ei suficient de bosorogi ca sa nu plece de la masa nici dupa infrangeri repetate, cum erau gata- gata sa evadeze, odata demult la tinerete, catre insoritele insule ale Atlanticului de Sud… sau Pacificului… oricum, undeva, oriunde…