Sibiu 2009Scurt istoric al Sibiului
Primele așezări umane în zona râului Cibin datează din paleolitic conform cercetărilor istorice, însă prima datare a orașului Sibiu apare în secolul XIII într-un document al Papei Celestin III unde Sibiul poartă denumirea sa latinească Cibinium ; iar în 1366 apare sub numele german de Hermannstadt. Tot în Sibiu se află prima biserică din Transylvania datată din jurul anului 1100 și a fost manastire, apoi spital și din păcate acum e aproape o ruina…însă există speranță deoarece se dorește refacerea ei exact după original. Primele locuințe au apărut pe străzile 9 Mai și Faurului, iar pe platoul de sus se afla o bazilică romanică, pe al cărui loc, actualemnte se ridică Catedrala Evanghelică Lutherană Sfânta Maria – o frumoasă bijuterie gotică a Sibiului.
Perioada medievlă a Sibiului s-a caracterizat din punct de vedere economic, printr-o permanentă dezvoltare care a avut în prim plan ascensiunea breslelor. În secolul XIV aceste bresle erau déjà extrem de bine organizate. Produsele lor vânzându-se în toată Transilvania precum și în piețele unor orașe din Ungaria. Asociațiile meșteșugărești și negustorești sibiene au obținut o serie de drepturi și privilegii determinând o înflorire neasemuită a vieții urbei.
Odată cu înfrangerea turcilor de către austrieci la sfârșitul secolului al XVII-lea, Transilvania devine mare principat în cadrul Imperiului Habsburgic. Puterea administrativă este exercitata de către guberniul care și-a avut sediul la Sibiu între 1692 si 1790. Cel mai important, în anul 1745 se inaugureaza linia postala Viena-Sibiu care efectua curse de doua ori pe luna.
Norii negri se abat peste Sibiu
Sibiul și-a continuat dezvoltarea înfloritoare timp de secole până în anul 1945, an fatidic pentru sibieni și pentru romani de pretutidndeni când nori negri s-au abătut de la București cu venirea Partidului Comunist la putere, partid ce a adus numai distrugere orașului de pe Cibin. Tot în acest nefast an au început deportările sașilor din Transilvania, fiind duși în Siberia de unde cei mai mulți nu s-au mai întors nciciodată. Acest lucru îl știu bine de la Dl. Filker Hermann, un bun prieten de familie ceasornicar extraordinar și renumit în oraș și nu numai, al cărui tată a fost dus cu forța în nordul URSS-ului… « nu se știe ce s-a ales de el » mi-a spus o dată ceasornicarul având ochii ușor umezi și clipind încet.
Orașul care odinioară se putea lăuda ca fiind al trreilea oraș iluminat electric din Imperiul Austro-Ungar și al doilea care avea tramvai electric este acum lăsat în paragină, parcă părăsit de gloria de odinioară, trăiește umbrit, înnegurat, abandonat. Frumosul lui centru dotat cu o fântână din fier forjat și stâlpul infamiei (de care erau legate vrăjitoarele în Evul Mediu) este acum înlocui de comuniști cu un kitsch de parc cu pomi și flori, ca mai apoi din ordinul prim-secretarului comunist Elena Nae să fie ras parcul și Piața Mare pietruită pentru ca tovarășii să poată ateriza cu elicopterul drept în centru. Sibienii i-au urât pe comuniști dintotdeauna astfel că în 21 decembrie 1989, este al doilea oraș după Timișoara care se ridică împotriva dictaturii roșii malefice.
În era postdecembristă la conducerea orașului au rămas tot puii comunismului, iar aceștia în afară de plimbări prin Europa și SUA nu au știut să facă nimic…lăsând Sibiul să se degradeze. Vecinul meu era chiar viceprimar și exceptând excursiile și delegațiile n-a făcut nimic, e normal pentru un fost comunist cioban care a ajuns edil – de menționat este că pentru păstrarea pasajului scărilor care ruină fiind era cât pe ce să se prăbușească, a conceput o idee ingenioasă de a-l propti cu proptele de lemn…o adevărata grozăvie, grotescă de-a dreptul.
Mântuirea Sibiului
Și iată că a venit anul 2000 și a venit salvarea Sibiului tot de la sângele care l-a consacrât atâta vreme…tot de la un sas : Klaus Johannis Werner.
Johannis a încheiat numeroase contracte cu investitori străini, aceștia creând noi locuri de muncă pentru sibini și contribuie și la bugetul local, a mai încheiat contracte cu oficiile Uniunii Europene atrăgând fonduri pentru renovarea Sibiului. Și pot aminti renovarea Pieței Mari în stilul ei original, exceptând stâlpul infamiei și statuia Sf. Ioannes Nepomuck, străzile orașului și parcurile / zonele de agrément (ex : Parcul Tineretului care era doar « bălării » înainte), a pus în valoare edificiile istorice pe care le-a restaurât în întregime făcând astfel un Sibiu european cu o fațadă nouă, demnă de numele Capitala Culturală Europeana în 2007 alături de Louxemburg.
Pe bună dreptate auzi azi românii spunând despre Johannis că „neamțul e neamț și se vede ce a făcut din orașul nostru”.
Mergând azi pe străzile Sibiului poți vedea un oraș cu adevărat occidental, curât, frumos, reînnoit…o urbe de care să fie mândru orice locuitor.
Articolul-poem de evocare a burgului vine sa puncteze un climat unic in istoria Romaniei.
Trebuie sa accentuam ca acest oras situat in centrul tarii si intre munti constituie unul dintre putinele tentative de urbanizare.
Nu vreau sa recidivez in a-mi exprima bucuria la citirea acestor randuri, deoarece e orasul meu natal si as cadea in subiectivism.
Felicitari autorului !
Multumesc Florin pentru apreciere, alaturi de stine, sibieni fiind, si eu iubesc Sibiul, orasul in care m-am nascut si am crescut.
Felicitari autorului pentru acest articol!
Te simti cu adevarat foarte bine atunci cand te plimbi prin centrul orasului. Atmosfera si frumusetea orasului iti transfera acea stare de liniste si bucurie in suflet, placerea de a privi si a te plimba in liniste. Pe oricare straduta din centru sau in apropiere de centru, incarcatura istoriei este relevanta, simti pulsul atator generatii care sau straduit sa faca ceva bun pentru minunatii locuitori ai Sibiului Se simte acea atmosfera de Burg Occidental, de Salzburg, ceea ce este impecabil pentru un orasel din Romania si nu pot sa nu transmit in acelasi timp respectul si consideratia mea d-lui.Johannis, primarul caruia ii pasa de comunitate! Un timisoarean