Mă repet încă şi voi susţine că forţele malefice ale teroriştilor aparţin speciei şobolanilor.
Răbdarea, toleranţa democraţiei ar trebui să se limiteze. Într-o ţară pe care mulţi dintre cei sosiţi o urăsc, îşi iubesc locurile lăsate în urmă, se aseaza la masă alături de noi, ne zâmbesc, se bucura de drepturi şi ajung să fie cetăţeni americani.
Fraţii Tsarnaev primiţi cu braţele deschise, se dovedesc a fi batalion jihad, poate o nouă strategie teroristă.
De la atentatele din 1972 din München mor oameni nevinovaţi, copii mai ales.
Discutam cu un american la un pahar de bere. Avea ochii trişti.
Mă întreabă pur şi simplu :
– În numele cărui Dumnezeu ura ajunge să transforme un podium al unui maraton în eşafod ? Cu ce greşim noi când primim miile de imigranţi că apoi să fim ucişi tocmai de cei cărora le deschidem uşa ?