La granita intre dans, muzica si suflet
========================================
In luna Iulie artista Adriana Aush (Aditza) va apare in Romania in orasul natal Targul Mures, cu un concert indelung asteptat.
Mult apreciata in Romania, Israel, Germania si State Unite, Adriana este modelul de intelectual pluralist, interdisciplinar. Adriana preda solfegiu, Eurhythmics, cabaret . Foloseste metoda Dalcroze. Este lector la conservatorul si prestigiosul colegiu Longy din Boston. Apare in seri muzicale si proiecte initiate, conduse si executate de dansa.
Doresc sa prezint pe Adriana, muzician, profesor si performer prin interviul realizat cu artista in vederea concertului de la Targul Mures-Romania.
Adrian :
Adriana hai sa incepem cu ceva date biografice, despre scoala si educatia ta muzicala.
A Ausch :
Am facut scoala la Tg.Mures, apoi Conservatorul la Tg.Mures, cant la pian de la 10 ani. La 16 ani am invatat sa cant la ghitara, ca toata lumea atunci, de una singura, dupa ureche. Dupa rigiditatea educatiei de conservator, cantatul la ghitara a fost o schimbare proaspata… traiam in perioada Beatles, Pink Floyd si Rolling Stones…
In ultimii doi ani de liceu am inceput sa produc si sa regizez spectacole de \”varietati\” numai cu numere originale, avand protagoniste fetele din clasa mea…balet modern, poezii originale, muzica compusa de mine sau in aranjamente noi, aceste spectacolele se chemau \”Clabuci’….programul l-am scris pe hartie de pergament arsa la capete si colegele mele le imparteau in pauza mare prin alte licee din oras….
In liceu am facut parte dintr-un group rock -lead singer-condus de un om talentat pe care in zadar incerc sa-l gasesc acum – e vorba de Sarosi Endre, seful orchestrei de rock a Scolii Populare de Arta din Tg Mures.
Adrian : La Televiziunea Romana ai aparut?
A Ausch:
In clasa XI am debutat la TV intr-o emisiune de tineret a lui Titi Acs….apoi totul s-a oprit brusc dupa plecarea mea in Germania . Dupa un an m-am reintors in Romania via Israel…am terminat liceul si am plecat la Cluj la facultatea de arhitectura.
Adrian: In anii de studentie incepi sa fi atrasa de literatura , poezie, de scris ..
A Aush:
La Cluj am creat cenaclul \”Gaudeamus\” impreuna cu alti prieteni ( imi vine in minte Micu Chiriac, avocat acum in Tg. M, si bun prieten). Am cantat in numeroase spectacole studentesti, cantam cantecele compuse de mine si ma acompaniam la ghitara, lumea ii zicea folk….eu incepusem sa invat termenul. Am debutat la Flacara si am primit in iarna aceluiasi an, premiul de debut la Sala Palatului, numeroase emisiuni la TV, inregistrari la radio. Cantam cu Anda Calugareanu, Mircea Vintila, Phoenix, Mihai Diaconescu si altii.
Viata mea la cenaclul \”Flacara\” a fost foarte scurta, un an. Atmosfera nationalista, un articol despre mine continand inexactitati si neadevaruri, instinctul de \”outsider\”, toate m-au alungat din cenaclu…toate premiile si diplomele s-au pierdut in emigratiile care au urmat, dar imi amintesc citeva…Marele Premiu la Primavara Baladelor (1979?) Premiul I sau II Cantarea Romaniei, faza pe tara (probabil tot in 1979).La Cluj am lucrat o stagiune la Teatrul National colaborand intr-o piesa de teatru careia ii scrisesem cantecul acesta:
\”sa nu uitam nimic din tot ce-a fost, cea mai marunta fapta e azi un nou destin, trecutul se-ntoarce in noi si afla rost, cand ii pricepem lava de
bucurii si chin\”…
nu, nu sunt si n-am fost buna sa tin evidenta a tot ceea ce faceam, nu-mi amintesc titlul pieselor si nici daca versurile erau ale mele sau nu….cred ca doar muzica.
Adrian: Cum au fost anii tai de studentie, ai abandonat muzica?
A Ausch:
De loc. La Bucuresti, in anii studentiei la Arhitectura, m-am imprietenit cu Alexe Andries, imi era coleg si apaream impreuna la Club A, Club Z, la TV.
Cantam de dragul de-a spune altceva decit \”floricele, pasarele\”…cuvintele sunt extrem de importante in cantecele mele; apoi incercam sa protestez cum se facea in anii aceia, doar ca eu preferam sa o fac printr-un protest liric, poetic. Intotdeauna am crezut ca artele, frumosul, satisfactia estetica, miscarea, muzica, catharsisul sunt modalitatile cele mai accesibile pentru a traversa o realitate paralizanta, covarsitoare prin absurdul ei, intunecata si mizera cum era.
Influenta lui Andries a fost importanta in anii aceia, mi-a mai \”inseninat\” repertoriul, am adoptat si adaptat cantece din repertoriul sau. Traiam era ridicarii ‘banalului la rang de eveniment\”….ce n-as da sa existe azi un nou curent in acest spirit….
Adrian: Imi amintesc cum noi tinerii , o generatie intreaga visam la evadare, la Israel, la tine
cum a fost?
A Ausch:
Dupa absolvire m-am intors la Tg Mures, m-am maritat, am reinceput sa organizez \”Clabuci\” cu studentii de la teatru si prieteni muzicieni, colaborari la teatrul de stat, proiecte de costume si decoruri, apoi au venit copiii si toate s-au incetinit. Am cerut sa plec in Israel (1985) si nici o aparitie publica n-a mai fost posibila. In iarna anului 1988 Adrian Ivanitzki a organizat la Sighisoara un spectacol retro cu Radu Gheorghe si alte vedete de care nu-mi amintesc. Aceasta a fost ultima mea aparitie in Romania, la o saptamana dupa concert am plecat spre Israel. Am luat cu mine o valiza cu fluturi, pe Ina si Andrea, fetele mele, diploma de arhitect, curajul disperatului \” cu fruntea-n stele si zefiri\”. Aveam 34 de ani.
Adrian : Si cum a evoluat noua ta viata?
A Ausch:
In Israel n-am aparut pe scena, am fost doar cateva luni acolo. Eram absenta
din viata mea, oare unde eram?
Am emigrat in Germania la Frankfurt, acolo am lucrat la \”Calul Albastru\” unicul CD pe care l-am lansat in 1993. Am facut o excelenta cariera in arhitectura (cu proiecte in Munchen, Rusia, China, etc) pana cand am plecat in USA la Boston. Au fost ani in care n-am cantat de loc, au fost ani in care sunetele s-au resorbit in efortul doar de a respira constant…incercam sa-mi expir trecutul.
Adrian : Deci a urmat contactul si adaptarea la lumea noua – America.
A Ausch:
In Statele Unite am reluat Conservatorul, la Longy in Cambridge unde mi-am inceput studiile pentru Master in Dalcroze Eurhythmics, am reinceput sa studiez voce si pian, printre altele…m-am reintors la muzica clasica, la Brahms si Schubert si Faure, am trecut prin faza John Cage si Morton Feldman, minimalisti atonali si am aterizat in lumea cabaretului german si francez care mi se potriveau cel mai bine. Am aparut pe diverse scene din Boston, la celebrul club Passim unde Joan Baez si Bob Dillan au debutat, la Boston Conservatory, la Longy Conservatory, la Goethe Institute si la French Library, Harvard Club impreuna cu grupul de art song-cabaret \”Follen Angels\” a carei fondatoare am fost (1997-2000).
Adrian: Imi amintesc afinitatea ta pentru muzica culta, clasica dar si cea moderna, cum s-au
impletit cu pasiunea pentru cabaret?
A Ausch:
Simplu – in anul 2000 am parasit grupul pentru a forma un altul cu o orientare diferita: muzica clasica contemporana a cappella. Grupul nou s-a chemat \”Pandora’s Vox\”, cu 7 voci si am facut parte din acest grup pana in 2004. Concertele cu \”Pandora’s\” au fost foarte reusite, grupul promitea enorm, vocile erau magnifice, repertoriul complex, dificil si variat.Din pacate grupul s-a risipit in 2005….poate o sa-l refacem anul viitor.
Am reinceput sa cant solo in 2005 , incercand sa ma \”reinventez\”….am devenit ceea ce se cheama \”cross-style singer\” : Bartok, Kurt Weill, Beatles, Benjamin Britten….cu un repertoriu eclectic si cu concerte programatice create in jurul unei teme date.
Adrian : Deci nu te-ai limitat doar la aparitii scenice.
A Ausch:
Exact, activitatea mea de \”producator\” n-a incetat . Dupa ce-am absolvit conservatorul (1998) am ramas ca profesor de Eurhythmics la Longy si co-chair of the Dalcroze Department organizand spectacolele sectiei de Dalcroze in schema \”clabuci\”, spectacole pe care le-am intitulat Kalaidoscope sau Mozaic uneori Collage ramanind fidela metodei de a crea spectacole din cioburi colorate care se aranjeaza in jurul unei idei.
Adrian :
Da-mi te rog voie sa explic ce inseamna Eurhythmics .
Este vorba de o metoda pedagogica initiata de elvetianul Emile Dalcroze si folosita in educatia muzicala. Ea impleteste miscarea in ritmul muzicii, aplicata prin joc, improvizatie, exercitiu, vizand muzica ca unificator al vederii, auzului , miscarea corpului si a starii de suflet. Spuneai unei prietene:
\” Vezi, asta incerc sa-i fac pe studentii mei sa inteleaga arta, comunicarea , MUZICA , dincolo de sunetele corect executate , dincolo de perfectiunea care-l exclude pe spectator, pe privitor. Pentru asta trebuie sa devi accesibil si deci vulnerabil, doar asa poti permite energiei sa circule, sa inchida cercul aici-acum, atunci-acolo, dintre tine si infinit.. Incerc sa sparg gheata dintre a face muzica si a fi muzica…\”
Dar, in paralel cu activitatea educativa ai continuat sa studiezi muzica si ai fost influentata inevitabil de curentele americane actuale. Ai vreo apartenenta sau preferinte la ce se intampla pe scena muzicala a noului continent?
A Ausch:
E greu de raspuns, acum aleg sa cant genuri diferite, ceea ce prefer este muzica contemporana clasica (daca se mai poate numi clasica) care este influentata profund de jazz, folclor, ritmuri africane sau sud-americane, apoi cabaretul , in comunicarea directa si pasionata dar si folosirea diferitelor feluri de voci fac casa buna cu un anumit repertoriu din barocul francez; imi place sa improvizez si sa experimentez si sa recreez o piesa muzicala, de exemplu in ultimul concert anul trecut am cantat un aranjament al “Bohemian Rapsody” pentru doua voci si quartet instrumental: cello, vioara, pian si percutie. Mama imi povesteste ca incepusem sa cant inainte de a vorbi, pentru mine muzica face parte din esentialele vietii, ca apa si aerul indiferent daca e muzica ascultata sau muzica executata . Niciodata nu m-am gandit sa fac o cariera muzicala, inca din concertele copilariei tracul dinainte intrarii pe scena este intolerabil.
Poate de aceia povesteam ca preferam sa fiu arhitecta decat sa cant ce mi se spune si unde mi se spune. Doream si doresc sa-mi pastrez libertatea cu orice pret. In anii “celebritatii” in Romania mi-a fost extrem de incomod sa fiu un fel de persoana publica.
Si inca ceva ..nu-mi prea place sa inregistrez , dar in ultimii doi ani am inceput sa gandesc altfel avand ocazia sa studiez acustica in studioul unui prieten, cred ca anul viitor am sa incep experimente si inregistrari.
Adrian :
Insist sa aflu ce compozitori sau cantareti iubesti in mod special, ai vreun Guru muzical,
de fapt ce gen te atrage azi ?
A Ausch :
Guru? Chiar mai multi : Bach, Sting, James Taylor, Annie Lennox, Dawn Upshaw, Sophie von Otter, Freddy Mercury, Paul Mc Cartny, Oscar Golijov, Luciano Berio.
In anii copilariei se asculta muzica acasa tot timpul, tatal meu vitreg avea o colectie enorma de discuri, de la muzica populara din Uruguay la Yves Montand cu toti clasicii din manualul de istorie a muzicii. Bunica mea m-a crescut cu urechile lipite de radio. Ca eleva la conservator trebuia sa facem prezenta in fiecare duminica la 11:00 la filarmonica la repetitia generala a orchestrei. In adolescenta ascultam Metronom si radio Luxembourg ca toata lumea, asa am descoperit rock si pop. Arhitectura am facut-o cu Pink Floyd, Bob Dylan, Beatles si Mahavishnu , muzica progresiva si jazz.
Dupa venirea in USA m-a atras muzica experimentala atonala si partial compusa . Am redescoperit folclorul romanesc, unguresc si evreesc , fiindca nu prea mai aveam unde sa intalnesc aceasta muzica si abea atunci am inceput sa \”aud\” aceste piese cu adevarat. Cabaretul , muzica de scena de Kurt Weill, Blitzstein, Hollander, Bolcom repertoriul Piaf si Ute Lempert au devenit in ultimii ani genul in care ma simt cel mai comod.
Adrian : Este momentul sa vorbim despre proiectul tau \” The Outsider\”. Cum s-a cristalizat?
A Ausch:
N-am crezut ca o sa se intample vreodata, cand am plecat in disperarea anului ’88 trantind usa si-am suferit de ‘emigrantita’ ca aproape fiecare din cei plecati pana am reusit sa ajung la un echilibru stabil purtata de evenimentele cu copiii, schimbarile geografice dramatice, deci viata. In putinele vizite facute m-au speriat antisemitismul, prostul gust, agresivitatea…pe de alta parte am reintalnit prieteni minunati, muzica, muzica si umbra mea ghemuita prin colturile casei parintesti.
Anul trecut am fost invitata sa particip la festivalul de folk “Folk You”, am privit filmul anului precedent …acelasi aer de improvizatie neformala, aceleasi plete, aceleasi cantece, acelasi stil si atmosfera…dupa atata vreme mi s-a parut desuet, anacronic, fiecare parte din mine nu vroia sa reapara in acest fel…bine dar in ce alt fel ? Pare potrivit ce fac acum…eclectic, mai mult spre clasic explorand un vast repertoriu vocal fara prejudecati de stil, de traditi si uite asa am ajuns sa ma gandesc la constructia lui \”The Outsider\” show cu multe nuante autobiografice dupa cum anunta titlul.
Adrian:
Ai aranjat deci un colaj musical, un fel de plimbare printr-o expozitie in care
tablourile apartin diferitelor perioade si stiluri din viata ta prin care navighezi invitand spectatorii sa participe la acesta Odisee muzicala. Sa amintim \” Dansul Fetelor la Capalna\”, apoi un vechi cantec evreesc a capella, de provenienta maramureseana numit \” Ieshirea din Shabat\” , \”13 ocheade la o pasare neagra\” pe text de Wallace Stevens ,
(un poem mental in stil haiku, o discutie meditativa despre dragoste, natura si viata),
Folclor de Bela Bartok cu \”Cantece unguresti\”, cateva piese de Cabaret pe muzica lui Kurt Weill si W Bolcom ca sa inchei cu piese solo la ghitara si voce , neuitatele
\”Les Feuilles mortes \”( Prevert-Kosma) , \”Nu sunt cainii care latra si Nona\”
( A. Andries), \”Mi-am amintit de tine\” ( A Ausch) . Vei relua la Tg Mures schema acestui show de succes?
A Ausch :
Nu va fi o reluare fidela, e mai mult decat atat, nu stiu exact cum va fi, n-am vorbe, STIU insa ca este exact ce trebuie sa fac.
Va fi un recital solo cu pian si ghitara, poate si cu participarea pianistei Martha Szony Este extrem de greu sa reapar in Romania unde imaginea despre interpreta de atunci
s-a inradacinat in urechile tuturor intr-o anumita \”forma\” din care eu intre timp am evoluat, sau hai sa zicem m-am schimbat sau am adaugat. Dar am sa-mi asum riscul sa sa fiu cine sunt acum…pentru toti prietenii mei care nu m-au auzit de 18 ani…pentru oboseala anilor nelinistiti…de dragul muzicii, de dragul de a da…
Adrian :
Acum, daca imi permiti, cer eu cuvantul. Mereu ma intreb daca pot defini
ce te face atat de speciala? Un raspuns imediat este capacitatea comunicarii, totala convingere cu care canti, vocea ta calda, lipsa de pretentii, modestia. Dar astea sunt
atribute exterioare. Cei care te cunosc personal au o alta perceptie a artistului intelectual, sensibil si sincer cu arta sa dar si cu cei din jur. Sunt in posesia unei poezii inedite pe care ai scris-o in toamna lui 2001:
\”Incepe o toamna care muta stridentele verii /ca pe niste muraturi in camara
haide sa privim/ caci e lumina rotunda afara/ in noapte iti poti scufunda mana/
ca intr-o caldare plina de vise/ iar fructele cad / in tempo gravitational
spre dimensiunea iernii / cu portile deschise.
Se sfarseste un anotimp cu solul roscat/ presarat cu umbre de nori intr-o doara/
sirenele suna-n dunga, undeva peste parc/ pentru caii care s-au abtinut sa moara.
Culorile marii se urca spre cer, pe-o scara facuta din sfoara de Luna
cum se misca prin aer ascutite, simetrice aripi/ peste granita toamnei, indecisa, comuna.\”
Traversai o toamna sufleteasca din care indraznesc sa dezvalui o corespondenta mai
veche in care te confesai cuiva :
\”Ah, daca ai stii cat de mult urasc distanta de prieteni.. In lumea mea
zgomotoasa si agresiva ma lupt sa protejez firul acela subtire si fragil de sensibilitate
care face diferenta intre a supravietui si a trai. Fara el as cadea in trivialul manipulatilor marunte. Dar eu vreau mult mai mult de la viata! Sunt asa cum ma stii
miscandu-ma intre extreme, o combinatie ciudata intre liber dar disciplinat, foarte
singura, foarte zapacita , suferind o foame afectiva de nepotolit. De ce imi arati
ce lipseste in viata arata-mi ce avem, darul zilei .. uite am sa iau un curs de dansuri
flamenco .. si o sa incerc sa cant, sunetele imi cam mor pe buze, ghitara nu am
atins-o de luni de zile. Lucrez enorm la repertoriul lui Outsider, ma odihnesc ascultand Rahmaninov.. cineva danseaza pe spatele unui ecran transparent,
voi folosi efectele umbrei. Frumusetea rezida in explorarea in adanc, nu in
orizontala goana dupa ceva nou.. \”
In ciuda stressului esti mereu optimista si tonica , iata un alt mesaj datat ianuarie 2002:
\”E duminica dimineata, m-am trezit obosita, vad haosul din biroul meu, maldare de
hartii si carti.. am un concert la ora 2 PM si ma framant cu lista de piese pentru Outsider. Poate Dan Nutzu o sa faca regia spectacolului, imi ard degetele sa ma ating
de ghitara. Pe mama o duc azi la un spectacol de revista cu artisti romani \”Bohema\” se cheama . Mi-e dor sa rad in hohote cu capul rasturnat pe spate, cu degetele
impletite cuibarita in cuvinte si glume.. iarta-ma ca te fac partase la aceste banalitati dar tocmai am citit ce zicea un intelept chinez: fericirea e facuta din micile bucurii de zi cu zi.\”
Acum trei ani ai oferit un interviu Getei Precup. Gasesc in finalul interviului o parte vibranta in care explici nelinistile artitului, grijile existentialiste dar si clipele de revelatie in fata pianului. Acolo esti singura cu tine insuti ca intr-o oaza de sunete in care uiti total de framantarile de dinafara :
…cand faci muzică este ca şi cand te descotoroseşti de toate măştile şi costumaţiile, nu ai după ce să te ascunzi, sunetele curg unul după celălalt, se varsă din tine, e ca şi cum tu eşti doar o simplă verigă între vibraţiile şi urechea lumii…trecînd prin tine tonurile capătă culoarea şi structura … eşti o membrană vie, nu poţi minţi, nu există explicaţii, nu poţi fi nimic altceva sau altcineva decît un instrument, nu există nici trecut şi nici viitor, doar prezent, muşti din carnea timpului…şi cand ai terminat, nu rămane nimic…doar respiraţia accelerată, fiecare celulă încă îţi vibrează în supra-tonale astrale, rezonanţa cu mişcarea sferelor descreşte…e doar liniştea care devine intensă şi-ţi sparge timpanele…redevi vertical…uneori sunetele ma urmăresc în somn ca demonii…inflexiunile unui pasaj ce-ţi crează vîrtejuri în stomac, e Brahms sau Stravinsky, auzi tot, instrumentul nu ştie încă, degetele, corzile vocii tremură, ştii unde trebuie să ajungi, auzi doar şi în somn…devii extrem de modest fiindcă niciodată nu e destul ce e destul, nu poţi pretinde nimic, o zi nu-ţi atingi instrumentul iar sunetele obosesc, muşti viaţa şi n-are gust, nu vrei să ieşi din cercul magic, ce e dincolo? maşina de condus? facturile, zambetele unei lumi obosite de \”practic\”…cateodată cand exersezi se produce minunea aceea după care tanjeai, cum s-o refaci atunci cand vrei s-o dai şi altora, pe scenă…e ca o scanteie divină ce-ţi trece prin întreaga fiinţă…cum poţi să trăieşti aşa, devii vulnerabil, eşti vulnerabil…nu contează nimic din ce s-a făcut înaintea ta, maldărele de discuri, concursurile ce-ţi toacă nervii, tu eşti singur faţă în faţă cu partitura. Atat…fără mască…fără costumaţie…fără nimic fals..
Adrian:
Cred ca am sa te intreb despre Boston . Este un oras elegant, tanar, romantic,
tu esti o persoana romantica?
A Ausch:
Ah.. uneori stau in parc sub un felinar romantic, nimeni in jur, dupa ce
am cantat cantece evreesti din Maramures si imi ascult bataile inimii
in parcul din Cambridge.. sunetul tocurilor pe asfalt are acelasi nerv
al pasului de adolescenta .. incordat in asteptarea celor ce vor veni..
Si uite ca m-ai facut sa scormonesc in mine si sa prelungesc cuvinte
pana la transparenta. Cum e lumea cand te uiti la ea prin mine ?
Nu e asta o clipa romantica ?
Adrian:
Mi s-au terminat intrebarile draga Aditza. Ma gandesc la vocatia ta care se
rezuma in comunicatie prin muzica. Suntem vulnerabili cand incercam
sa exprimam dragoste , iubire , admiratie. E un fel de comert sufletesc
care erodeaza artistul , actul sau pare rar si incredibil intr-o lume desensibilizata de experiente opuse. Tu ne arati ca in viata este necesar sa ai talent si curaj nu numai de
a primi iubire ci si de a o darui. Familiei, elevilor, prietenilor, publicului . Acest curaj face apel la un exercitiu rar si la o natura sufleteasca de mare sensibilitate si daruire. O parte din aceasta sensibilitate se transmite miraculos in sufletul celor ce te asculta. Aceste clipe de magie si farmec ne sunt un dar si un privilegiu. Multumesc pentru atentia acordata si iti doresc mult succes la concertul de la Tg Mures.
Tel Aviv – Iunie 2007