Universul copilăriei este plin de miracole. Este o lume de poveste, uneori magică, alteori duioasă, este perioada când cei mici descoperă tainele existenţei. Numeroşi pictori au fost atraşi de acest subiect generos, fiecare vazandu-l prin prisma personală, dar comune sunt naturaleţea, inocenţa, fericirea, mirarea, firescul.
La Nicolae Tonitza, unul din cei mai remarcabili pictori români, copiii şi copilăria s-au bucurat de un interes major. Ochii copiilor pictaţi de el ne privesc cu o nostalgică inocenţă şi candoare. Ochii copilului, mari, rotunzi, expresivi sunt inconfundabili (Portret de copil, Fetiţă pădurarului etc).
Nahum Gutman, pionier al stilului israelian distinctiv, a ilustrat multe cărţi pentru copii. Cunoscut şi ca autor de povestiri pentru cei mici, a primit , printre altele, premiul Hans Christian Andersen. Cunoscător al sufletului naiv şi curat, a strecurat dragoste şi poezie în numeroasele sale picturi.
Născut în Austria, trăind în Australia dar mai ales în Israel, Yosl Bergner a pictat în mod deosebit lucrări alegorice în care abundă copii şi jucării de copii. O lume parţial secretă în care obiceiurile, tradiţiile, sărbătorile, obiectele amintesc uneori şi de copiii flămânzi.
Mai puţin cunoscută la noi, Xu Fang – o pictoriţă chineză tânără, absolventă a Academiei de arte fine din Yunan, s-a specializat în portrete de copii şi adolescenţi, surprinşi în cele mai felurite ipostaze.
Desigur, sunt numeroşi pictorii care au imortalizat în tablourile lor universul copilăriei. Unii au pictat exclusiv copii, sau au consacrat mare parte din creaţia lor acestui subiect. Îi voi cită numai pe Donald Zolan, Vladimir Volegov, W.A. Bougureau, Emil Munier, Moshe Mokady, Robert Duncan…
Desigur subiectul poate fi mult dezvoltat cu numeroasele sale aspecte, ne vom mulţumi însă cu această incursiune în lumea miraculoasă a copilăriei, care se vrea o introducere modestă la o tematică foarte generoasă.