Din arhivele Memorialului Yad Vashem
Tragica amintire a Holocaustului evreilor şi romilor, politicile naziste, a fost un subiect aprins discutat în aceste zile la Tiraspol. Tineri şi istorici din Transnistria au participat la o expoziţie de fotografie ”Holocaustul necunoscut”, găzduită la Biblioteca Puşkin.
Nicola Harrington-Buhay, Coordonatorul Rezident al ONU în Moldova, prezentă la eveniment, a afirmat despre solidaritatea pe care fiecare dintre noi ar trebui să o manifeste faţă de cei care au pătimit. ”Recunoaşterea trecutului este o recunoaştere a viitorului. Holocaustul este un subiect de interes public şi sensibil în întreaga lume, Ucraina, Cehia, Germania, ceea ce reprezintă o educarea a societăţii. Mulţi romi au trăit în condiţii mizere, în lagărele de concentrare construite în perimetrul râurulor Nistrului şi Bug”, a afirmat oficialul.
Pentru prima dată au fost proiectate două filme documentare, ”Lacrimi ţigăneşti” şi ”Izgonirea din Basarabia”, care relatează despre traseul deportărilor romilor şi evreilor în Transnistria, în perioada celui de-al doilea război mondial.
Filmul documentar “Izgonirea din Basarabia” este o trecere în istorie a tragediei şi suferinţei prin care au
trecut circa 3 mii de victime de entie romă din Basarabia. Au fost exliaţi în lagărele şi ghetourile din Transnistria în vara anului 1942 şi doar jumătate s-au întors acasă. Această pată neagră din viaţa romilor a rămas adanc înrădăcinată în memoria lor colectivă.
”Astăzi să vorbeşti despre Holocaust este foarte dificil. Cunoscând acest trecut tragic, putem învăţa o lecţie pe viitor. Dar azi puţini au rămas dintre cei care mai sunt în viaţă. Lor le este dificil să mai vorbească despre acele evenimente, pentru că nu mai vor să-şi amintească de cruzimea cu care au fost trataţi în perioada celui de-al Doilea Război Mondial,” a afirmat Nicolae Rădiţă, preşedintele Centrului Naţional al Romilor.
Istoricii au trecut în revistă despre pretextele invocate de politicienii români pentru deportări, cum ar fi furturile şi înşelătoriile comise de romi, în special de cei care trăiau în şatre. Din 100 de ferme şi grajduri pentru vite unde erau ţinuţi deportaţii, au ramas doar ruinele. Din coincidenţă sau din intenţia de a ascunde adevărul, astăzi puţini cunosc despre ororile regimului antonescian.
Istoricii prezenţi la expoziţie au cerut autorităţilor să introducă în programul şcolar informaţii despre deportarea a circa 200 mii de evrei şi romi din spaţiul românesc. Abia cu câşiva ani în urmă, curicula românească a introdus faptele isotrice despre Holocaust, care mult timp au fost negate.
Experţii rămân îngrijoraţi că există încă oameni care neagă faptul că Hitler a dat ordin de a distruge un număr mare de romi. Sunt şi îndoieli că peste noapte trei mii de romi fuseseră ucişi şi arşi în cuptoarele de la Auschwitz pe 2 august 1944.
Expoziţia “Holocaustul necunoscut” şi filmele “Lacrimi de ţigani”, ”Izgonirea din Basarabia” au fost prezentate şi în Suedia. Evenimentul a fost organizat de Centrul de Resurse Informaţionale ”Casa Noastră”, ”Porojan”, Centrul Naţional al Romilor, cu sprijinul financiar al Programului Naţiunilor Unite.
Amintim că filmul documentar ”Izgonirea din Basarabia” va fi proiectat la Festivalul Internaţional de Filme Doocumentare ”Cronograf” în perioada 30 mai-3 iunie la Chişinău.
Filmul în versiune rusă poate fi urmăriti aici:
Articolul a aparut iniţial pe site-ul www.descriminare.md
«peste noapte trei mii de romi fuseseră ucişi şi arşi în cuptoarele de la Auschwitz pe 2 august 1944.»
Stimată Doamnă,
Dacă vreți să fiți credibilă evitați să scrieți astfel de aberații. Trei mi de OAMENI uciși și arși în cuptoare într-o noapte??? Din cauza acestui gen de bizarerii se pune la îndoială totul. Dacă sunteți ziaristă, recilați-vă.
Redacția ACUM are interesul să citească ce publică.
Dan Culcer
@Dan Culcer
Moderator ACUM (A.L.)
Autoarea articolului nu participă la discuţii. Informaţia dată de dânsa se regăseşte aici:
„… la lichidarea finală a lagărului [lagărul romilor de la Auschwitz II-Birkenau] în noaptea de 2 spre 3 august 1944, 2.897 romi rămaşi au fost trimişi la camerele de gazare”
cu următoarele referinţe:
– Fredrik Barth (2005). One Discipline, Four Ways: British, German, French, and American Anthropology. P. 122. University Of Chicago Press. ISBN 0-226-03829-7;
– Toby F. Sonneman. (2002). Shared Sorrows: A Gypsy Family Remembers the Holocaust. Pp.73–74. University Of Hertfordshire Press. ISBN 1-902806-10-7.
Deci sunt aproape 3.000 de oameni gazaţi în acea noapte; citatul de mai sus nu specifică când au fost cremaţi. Nu am consultat referinţele.
Obs.: Informaţia de mai sus nu este contestată pe pagina corespunzătoare de discuţii de pe Wikipedia.
Aceeaşi informaţie se găseşte şi aici.
Ce are Culcer cu rromii? Nu prea ii iubeste nici dupa moarte. A cazut singur in plasa. Cum sta el cu evreii (pardon jidanii in argot-ul lui)? Nici pa aia nu-i inghite?
@Charlie,
Persoane ca Dan Culcer care neaga Holocaustul rromilor sunt nenumarati.
Argumentul Dlui Culcer se refera la numarul de rromi omorati intr-o noapte. Ce importanta are numarul? Si daca erau numai 1000 de rromi omorati intr-o noapte, era mai usor de crezut?
Revista ACUM publica comentarii de felul Dlui Culcer, ca nu cumva sa uitam ca inca in ziua de astazi mai exista astfel de oameni care urasc.
Bună ziua,
eu mă refeream, așa cum sunt sigur că ați înțeles, la redactarea neglijentă a frazei, din care reiese, pentru orice cunoscător al limbii române că ambele acțiuni au avut loc în aceiași noapte. Deci la probleme de ziaristică, nu de istorie. Ziarista trebui să verifice informația din surse diverse pentru că presupun că logice dânsei nu este foarte diferită de a mea, fiind noi oameni.
«peste noapte trei mii de romi fuseseră ucişi şi arşi în cuptoarele de la Auschwitz pe 2 august 1944»
Ceea ce numiți dv informații nu pot fi considerate ca atare. Copierea în buclă nu este informație. Wikipedia citează o sursă de antropologie dar nu știu dacă e legată de acest aspect. În majoritatea cazurilor sursele sunt mai precise.
Date fiind informațiile istorice despre capacitatea camerelor de gazare de la Auschwitz II-Birkenau, chiar și gazarea acestei mulțimi de victime este cât se poate de improbabilă în termenii dați, adică într-o noapte.
Dar încă o dată, ceea ce consider neglijență indubitabilă este modalitatea redactării și nu informația ca atare, pe care nu pot să o verific. Pentru cei care doresc să cerceteze subiectul, ofer un studiu în franceză despre camerele de gazare, care combate inclusiv revizionismul istoric. Din aceste studiu reiese că, la maximum capacității lor în 1942 camerele de gazare puteau ucide 1200 de oameni pe zi. Citez : «L’énorme processus de mise à mort atteignit son point culminant au printemps et à l’été 1944. Pendant cette période, on pouvait «traiter» 1200 juifs par jour arrivés de Hongrie.»
Deci, chiar și în acest caz «informația» din nota de mai pare ciudată.
http://www.phdn.org/archives/www.tacite.ch/doc/Histoire%20%28site%29/Recherches%20academiques/Travaux%20de%20maturite/6ChambresaGaz.pdf
Subiectele de acest gen sunt totuși o treaba a istoricilor care au avut sau vor avea acces la arhive, de pildă la arhivele lagărului Auschwitz II-Birkenau care, după câte știu, există, probabil, inclusiv pentru perioada dată, întrucât lagărul a fost eliberat în 1945 de ruși. Aici se află liste diverse. Un exemplu.
http://www.its-arolsen.org/no_cache/en/archives/inventory-search/show-result/index.html?ushmm_iid=1-4456
Cu tot binele, Dan Culcer
o persoana romana „importanta” mi-a explicat odata cu toata seriozitatea ca tiganii au distrus Bucurestiul. Cand am intrebat cati tigani sunt in Romania mi-a spus: 9 milioane.
Carevasazica Romania este tara tiganilor. Pare plauzibil dupa ce tragi la masea!
Negarea oricaror atrocitati care au avut loc in trecut e un fapt incalificabil, este o crima.
Unul din lucrurile deranjante pentru mine este faptul ca in Romania nici acum nu sunt publicate numele criminalilor care au executat planurile de trimitere in lagare si ucidere a evreilor si romilor. In alte tari numele criminalilor sunt bine cunoscute.
Eu l-as intreba direct pe dl General Oliver Lustig, care a fost general in perioada comunista, de ce nu a scris nimic despre acest subiect. Inteleg bine ca in timpul lui Ceausescu sau mai devreme era practic imposibil sa se treaca peste cenzura. Dar macar dupa impuscarea acestuia cred ca ar fi fost cazul ca dl general sa faca cunoscute documentele la care a avut acces in comunism si care arata ca au avut loc crime odioase sub Antonescu.
@Dan Culcer
1. Scrieţi:
> eu mă refeream, așa cum sunt sigur că ați înțeles, la redactarea neglijentă a frazei…
Eu nu cred că dv. puteţi citi gândurile mele, aşa că vă rog să păstraţi pentru dv. asemenea certitudini.
2. Eu constat că informaţiile aduse de autoarea articolului sunt cele care se găsesc în mass-media mainstream şi cu bună reputaţie, deci nici dânsa şi nici publicaţia ACUM nu pot fi acuzate de imprudenţă.
Vă rog să notaţi că asemenea publicaţii nu pot fi judecate după standardele publicaţiilor academice peer reviewed şi cu un dispozitiv bibliografic fără falii; pentru publicaţii ca ACUM standardele pomenite în paragraful precedent sunt mai mult decât onorabile.
3. În afară de aceasta, argumentul dv. legat de posibilitatea eliminării suficient de rapide a cadavrelor (cremare, etc.) este binecunoscut. El are drept principal protagonist pe revizionistul italian Carlo Mattogno. Argumentele sale sunt infirmate aici.
Alte argumente revizioniste, inclusiv capacitatea de „prelucrare” a diferitelor camere de gazare, sunt discutate în cartea clasică a aceluiaşi autor, John C. Zimmerman, intitulată Holocaust Denial: Demographics, Testimonies and Ideologies, 2000.
Capacităţile camerelor de gazare: acestea au ajuns să fie de ordinul a 1.000-2.000 de persoane pe un ciclu de circa 4 ore. Aici citesc că „One of these huge gas chambers of Auschwitz-Birkenau could contain a maximum of about 2,500 people”.
4. „Sursa de antropologie” citată în Wiki (Fredrik Barth…) este o culegere de articole care studiază tradiţiile în antropologie în diferite ţări, un articol fiind consacrat şcolii germane de antropologiei, cu accent special pe cea nazistă, cu concepţia acesteia despre romi, inclusiv punerea acesteia în practică. Acest articol este citat în Wiki ca sursă pentru lichidarea definitivă a romilor de la Auschwitz în noaptea de 2-3 august 1944.
5. Despre eroarea unui comentator „neagă-neghează” de care faceţi atâta caz: standardul Netiquette (regulile de conduită recomandate pe Internet) precizează „Don’t … post messages solely to point out other people’s errors in typing or spelling. These, more than any other behavior, mark you as an immature beginner.” Pentru acest motiv respectivul dv. comentariu nu va apare.
În încheiere: Eu apreciez grija dv. pentru calitatea şi reputaţia publicaţiei ACUM, dar, cum am scris mai sus, consider că de data asta aţi greşit ţinta; încercaţi să vă adresaţi precizările şi criticile publicaţiilor academice specializate. ACUM nu este publicaţia potrivită.
Stimate Domnule Leibovici,
Dv continuați să comentați intervenția mea din perspectiva realității faptelor. Nu se pot nega faptele, în genere. Nici eu nu le-am negat. Deci, restul este bibliografie, căreia i se pot opune alte bibliografii.
Autodefinirea publicației dv este una, realitatea și natura intervenției acesteia în câmpul presei on line — alta. Am posibilitatea de a privi această publicație cum cred că e adecvat. Eu m-am referit și mă refer la redactarea neglijentă a unei fraze de către o ziaristă. Ziaristica este o meserie care de obicei se practică de către persoane care respectă și urmează regulile logicii și gramaticii. Cred că am epuizat subiectul intervenției mele.
Văd că nu aveți nici o observație de făcut la adresa lui Charlie și a Wandei Lucaciu care mă tratează de negaționist. Păcat că tolerați, în calitatea dv de moderator, asemenea acuze fără temei. Iau notă.
Cu bine, Dan Culcer