La multe întrebări va trebui să răspund când voi fi judecat:
De ce ai plecat ca un laş?
De ce te-ai întors doar în gând?
Nu ţi-a plăcut fereastra de la care priveai către lume?
Nu era clară, avea geamul spart?
Soarele aleargă cât e ziua de lungă.
Râde nebun,
Îmi aprinde imaginaţia cu bricheta apusurilor întârziate.
Îi rămân urmele pârjolite pe cer.
Tu nu apari niciodată aşa cum promiţi, între cinci şi şase.
Trec studenţi, veveriţele se caţără-n pomi,
Dinspre Vest se adună, coboară la sol,
Zburători obosiţi cu flapsurile cabrate.
Pinului nostru, mereu trist, i-a mai căzut în iarbă un con.
Închid ochii, să ghicesc ce se ascunde în spatele lor.
Mă văd în alt timp, la o altă fereastră.
Privesc într-o curte murdară.
Dimineaţă de iarnă înaintea zorilor.
Radioul urlă, nu îl ascultă nimeni, un cântec mobilizator.
Miliţieni conştiincioşi fac ordine la o nesfârşită coadă.
Se dă raţia de carne şi ouă pentru decembrie.
Ca un favor în ajun de Crăciun,
Se poate obţine la liber şi o pungă cu ghiare.
Un nor alb pluteşte vag pe deasupra mogâldeţelor negre.
La un moment dat îl recunosc în semiobscuritate pe bunicu’.
Mi se face milă; sărmanul abia mai vede.
Nu sunt sigur că dimineaţă şi-a luat medicamentul pentru inimă.
Aseară tuşea; s-a tratat cu două pastile de paracetamol
Şi cu o cană mare cu ceai de muguri de cetină.
Cerul a mai pălit puţin, ca o oglindă aburită.
Fantomă, corabie albă cu luminile stinse,
Luna alunecă obosită pe lacul de sare amestecată cu piper.
Pe scările de sub fereastră cobori grăbită
Ca o egretă cu penele vopsite.
Frânezi brusc şi mă saluţi
Cu ochii ascunşi sub pleoapele încărcate cu rimel,
Şi cu aripa dreaptă
Cu degetele ferecate în inele din argint, ori oţel.
Tresar, dar tot mă bucur să te văd.
Şi nici nu-i prea târziu… de fapt.
E doar….. şapte.
frumusetzea poemului consta in simplitatea jurnalistica in care a fost ager
observat , gandit ,pentru a fi realizat intr’o forma accesibila cu usurintza
fiecaruia ,cu o decenta dar ascunsa invitatzie de a gandi si rasgandi…asa am
procedat eu si mi-a facut placere ….
Multumiri pentru trecere si “gandire”, prietene Bareket.
M-ai prins si de aceasta data.
Nu e de mirare. Domnul Itzhak Bareket reuseste sa descifreze si cele mai complicate criptografii… 🙂
,,Frânezi brusc şi mă saluţi”
O poezie care distileaza mistere dintr-o viata cotidiana in continua curgere. Dintr-o lume care ne apare ca ar ,,avea geamul spart”.