Intr-o buna dimineata de luni, Gogu zis Escrocu, se destepta in lumina blanda a diminetii, ce-l mangaia printre ramurile teiului strajuind blocul nationalizat vechi, elegant, cu apartamente boieresti… Avea un sentiment ciudat, ceva era altfel decat in oricare alta dimineata. La inceput n-a inteles ce i se intampla, insa cu fiecare nou gest spontan neconform cu normalitatea, nelinistea i se accentua. Prima ciudatenie: era mai devreme ca de obicei, cu cel putin o jumatate de ora, cam cat intarzia el zilnic la serviciu. A doua si deja ingrijorarea era in crestere: abia dupa ce se ridica din pat isi dadu seama ca nu a lenevit deloc si nici nu a simtit nevoia. A treia: aproape din reflex avu grija sa-si inveleasca nevasta, ca sa nu raceasca. Asta era prea de tot! Gogu zis Escrocu incepu sa banuiasca el ceva – dar nu, era imposibil! Insa atunci cand Gogu se surprinse verificand cum dorm copiii si apoi ducand gunoiul uitat aseara la usa, groaznica banuiala se vazu obligata sa se transforme in convingere. Spre propria disperare, Gogu zis Escrocu se dumirea minut cu minut ca i s-a trezit la viata ceea ce niciodata n-ar fi crezut sa aiba, nici macar in stare potentiala: constiinta.
Inca somnoros dupa mica inspectie prin casa, se duse la baie, ca intotdeauna. Dar, inainte de a rezolva matinale necesitati firesti, privirea i se impiedica de apometrele blocate asa cum il invatase, contra cost, un instalator priceput. In mare graba, fugi dupa trusa de scule si demonta apometrele ca sa le deblocheze. Termina in 10 minute si se simti usurat, acum totul era in regula, va plati exact atat cat va consuma si asa era cinstit fata de vecini, societate, regiile din subordinea primariei si rezervele de apa ale Terrei.
Cu inima impacata, isi relua programul obisnuit, gandindu-se cu parere de rau ca jumatate dintre locatari nu mai platesc de mult timp apa, si asta datorita lui personal. Generos, nu-i putuse abandona si le vanduse secretul pe bani frumosi. Acum, mustrarile de constiinta il plasau in randul celor cinstiti si fraieri, incarcati luna de luna cu costurile asa-ziselor pierderi in retea, desi toata lumea stia ca e vorba de consumul neinregistrat al cui si-a blocat apometrele dupa metoda cumparata de la Gogu Escrocu.
Osciland intre linistea sufleteasca data de o constiinta senina si oftica de a fi cazut de fraier in propria plasa, Gogu ex-Escrocu ajunse la garajul achizitionat la jumatate de pret de la un amic pe care il ajutase sa obtina o scutire de impozit. Isi nota in agenda sa ii vireze in cont diferenta de bani si in acelasi timp sa-si sune fratele inspector pentru anularea scutirii de impozit. Tocmai cand se pregatea sa toarne in rezervor benzina din canistra de langa perete, isi aminti ca a cumparat-o sub pretul pietei de la un dealer din mafia hotilor de carburant, cu care colabora reciproc avantajos de vreo 2 ani. Nu, asa nu se mai poate! Iesi cu canistra in strada cu gandul sa scape de ea, dar unde s-o duca? Sa arunce continutul la canal, e prea periculos, s-o verse in spatiul verde e si mai rau, s-o lase la gunoi e riscant, pur si simplu n-avea cum sa scape de benzina ilegal procurata! In final, ajunse la o solutie de compromis: o darui unui vecin sarac, cu tot cu canistra! In timp ce se intreba daca ultimele picaturi din rezervor il puteau duce macar pana la cea mai apropiata benzinarie, realiza ca nu numai ca nu a castigat nimic din ultima etapa a businessului cu carburant, ba chiar a pierdut atat suma platita dealerului, cat si canistra cea noua! „Cinstea costa…” reflecta Gogu ex-Escrocu, totusi mandru ca a reusit sa aleaga drumul drept pana si atunci cand a ramas in pierdere!
Ca sa evite intersectia superaglomerata, in care ar fi trebuit sa intre de pe o straduta fara prioritate si sa astepte la nesfarsit pana cand un sofer generos s-ar fi milostivit de el, in fiecare dimineata se angaja pe un traseu inedit: intra cu masina in parc, parcurgea in viteza doua alei largi, speriind cainii de rasa scosi la plimbare si necesitati firesti, mergea vreo suta de metri pe trotuar claxonand agresiv trecatorii pasnici si iesea in intersectie in scurtul interval de timp cand semaforul era rosu pentru toata lumea, trecand cu tupeu in fata coloanei de masini si prinzand la secunda culoarea verde. De data asta, Gogu ex-Escrocu era decis sa revina la normalitate. Spre surprinderea vecinilor care il admirau pentru solutia ingenioasa adoptata intre timp de toti, eroul nostru se avanta in deplina legalitate pe stradutele intortocheate din cartier, trebui sa astepte 10 minute ca sa se miste din loc masina de gunoi, inca 10 minute ca sa treaca 2 carute supraetajate si alte 10 minute ca sa coboare vecinul care parca in fata casei camionul de la serviciu; isi zgarie oglinda retrovizoare pentru ca nu observa la timp o sarma groasa agatata de gardul bazei sportive, se zdruncina plenar in gropanele din asfalt si pierdu un sfert de ora ca sa prinda loc in coloana interminabila. Intre timp, vecinii bine instruiti chiar de el erau de mult departe in trafic.
Inevitabil, intarzie la serviciu. Dar nu avea de gand sa mai fuga de raspundere! Azi nu se strecura in sediu pe la poarta pentru marfuri ca altadata cand ajungea tarziu, adica aproape zilnic, ci se prezenta la intrarea principala si valida cartela fiind perfect constient ca va intra in randul celor carora programul de evidenta a prezentei le va taia salariul pe 3 ore indiferent de durata efectiva a intarzierii! De protestat n-avea rost, pentru ca toate cititoarele de cartele, sistemul de inregistrare si programul fusesera cumparate de la firma deschisa pe numele soacrei lui analfabete si al altor cateva babute, rude de gradul cel mult 4 cu cei din conducerea intreprinderii. Isi aminti, acum cu mustrari de constiinta, de intarziatii care criticasera atat programul, cat si pe cine il cumparase, avand apoi parte de atatea persecutii incat isi dadusera demisia si fugisera vazand cu ochii.
Ca sef de serviciu, Gogu nu dadea socoteala de activitate decat directorului general. Iar multii directori, numiti in functie in functie de valurile furtunoaselor schimbari politice, il acceptasera cu totii pe Gogu Escrocu din acelasi motiv de necontestat: se facea util. Se pricepuse Gogu, ca nimeni altul, sa faca unele servicii aparent dezinteresate chiar si actualului director general, inca dinainte de a fi fost numit! Un om informat profita cat doi, iar Gogu se specializase in obtinerea de informatii de la subalterni aflati in nevoie de favoruri ori de iertaciune dupa omenesti greseli, de la colegi trasi de limba, de la propriul partid, de la parteneri de afaceri de toate culorile politice caci banul vorbeste orice limba…
Prima grija a lui Gogu ex-Escrocu fu sa ceara o cafea secretarei. Desigur, in schema nu exista post de secretara pentru un sef de serviciu, dar nu se impiedica el de fleacuri! Secretara Lenuta era platita ca tehnician, dar locul de munca i-l stabilise seful Gogu in anticamera propriului birou, ca sa raspunda la telefoane, sa ordoneze corespondenta, sa filtreze pe cei veniti la sefu’ si sa se ocupe de protocol: cafea, fursecuri, bauturi racoritoare, la nevoie si o gustare. Bondoaca si cosuroasa, tehnicianul Lenuta era cea mai urata secretara posibila, insa avea calitati de necontestat: era experta in cafele, mobiliza la orice ora, dintre paznicii care patrulau prin curte, baieti sprintari experti in cumparaturi, stia sa acopere perfect lipsa lui domnu’ Gogu, din doua vorbe scapa de cel putin jumatate dintre cei veniti sa consume pretiosul timp al sefului si mai ales era 101% omul lui Gogu Escrocu. Ce facuse eroul nostru si desigur si al Lenutei ca sa merite atata devotament? Pai, nimic iesit din comun: din maturatoare cu 4 clase specializata in trasul cu urechea, o facuse tehnician pe baza unui curs de o saptamana la care fusese trimisa in locul unui contabil cu vechime. Apoi, ca s-o aiba permanent la mana, ii angajase ca magazioner baiatul de doua ori recidivist pentru furt din buzunare si 3 luni mai tarziu, dupa ce fusese gasit cu lipsuri in gestiune, tot Gogu Escrocu il salvase prin consum fictiv de materiale si il mutase intr-o munca de birou unde se juca toata ziua pe calculator si se misca de pe scaun doar ca sa iasa la o tigara, sa plece acasa, ori sa-si ridice salariul.
Ei bine, azi totul era altfel! Atunci cand coana Lenuta ii puse stacana cu cafea pe birou, Gogu ex-Escrocu se revolta contra propriilor tabieturi burghezo-proletare, tipa la nevinovata Lenuta sa dispara cu cafea cu tot, sa se intoarca la locul de munca si o avertiza ca va cere examinarea ei profesionala. Vazand-o plangand, isi domoli tonul si incepu sa-i explice cu blandete ca asa nu se mai poate, ca multi oameni muncesc din greu si nu ajung cu usurinta pe post de tehnician, ca daca se pregateste bine poate sa faca fata inevitabilului examen, dar cu siguranta nu va mai face pe secretara si se va ocupa de ceea ce e scris in fisa postului.
– Da, domnu’, eu… ca eu, asa mi-o fi soarta, sa sufar, da’… baiatu’? indrazni ea sa intrebe, abia articuland cuvintele
– Ca sa vezi, de el uitasem! o intrista Gogu ex-Escrocu…
– Pai, uitati-l, sefu’, uitati-l, ca-i e bine unde e, indrazni secretara Lenuta sa spere in calitate de mama grijulie.
– Nu, nu! Sa mearga la echipe, sa faca teren!
– E greu, sefu’… Cu ce v-am gresit? Hai, sefu’ iarta-ma si spune macar ce-am gresit… Poate baiatu’ n-a fost respenctos…
– Doamna Lenuta, de ce faceti un efort inutil? Fiul Dumneavoastra nu poate fi favorizat la infinit. O sa-l informez pe seful lui direct ca nu se mai bucura de sprijinul meu. Trebuie sa intram in normalitate…
Spre totala lui surprindere, boceala secretarei Lenuta inceta brusc, iar deja fosta secretara iesi din incapere injurand birjareste.
In timp ce subordonatii lui Gogu exEscrocu afluiau accelerat spre sursa de zgomot, lacomi de scandal, dezesperata coana Lenuta strabatu intr-un suflet holurile intesate de oameni ai muncii aflati in pauza de tigara cu cafea, atragand atentia asupra sa prin injuratura inceputa inainte de a i se scurge pe obraz ultima lacrima, si prelungita la infinit prin includerea a noi si noi detalii biologice, precum si rude trecute, prezente si viitoare ale mizerabilului sef Gogu. Cursa aparent fara noima avea insa o tinta precisa: biroul directorului general. Ignorand protestele disperate ale secretarei, coana Lenuta navali in biroul directorului general. Intr-un singur metru liniar, reusi performante de invidiat: viteza de croaziera se reduse la un delicat mers de melc melancolic, injuratura torentiala se incheie abrupt in mijlocul uni act sexual multiplu prestat de virilii masculi din propria familie asupra a peste cincizeci si ceva la suta din arborele genealogic al oribilului Gogu, iar expresia de ura totala de pe fata se metamorfoza intr-un zambet incarcat de admiratie si dragoste materna, adresat iubitului conducator:
– Sa traiti, cu respect, iertati-ma ca intervin neprezentata, nu mai pot sa suport…
De pe genunchii directorului se redresa la verticala, netezindu-si bluzita decoltata, ultima angajata cu contract pe durata determinata din serviciul contabilitate, dar Lenuta continua ca si cum fatuca respectiva nici n-ar fi existat. Lacrimile se revarsara instantaneu, in timp ce printre suspine sarmana Lenuta zugravea o incredibila realitate: abominabilul (nu, termenul nu face parte din vocabularul reclamantei) Gogu unelteste zi lumina ca sa-l dea jos pe bunul director, Gogu face ciubucuri cu clientii, Gogu ia spaga dupa spaga, Gogu falsifica documente, Gogu si-a pus acolitii in functii cheie, Gogu isi persecuta subordonatii, Gogu trebuie demis ca sa nu mai faca rau tuturor. Spre disperarea Lenutei, directorul pufni in ras, caci, coleg de partid si afaceri cu reclamatul, stia prea bine cu ce se ocupa Gogu deoarece se ocupau impreuna. Nemultumita Lenuta stia ea ca seful Gogu are pe cineva in Inalta Conducere, dar acum realiza ca a nimerit cu plangerea exact in gheara lupului. Cu ultimul zvacnet al simtului de orientare, mai arunca un strop de venin:
– Daca pana si de domnisoara zice ca s-a combinat cu soferu’ dumneavoastra…
Directorul isi amplifica hohotul de ras, azvarlind-o pe biata Lenuta in neagra depresie.
– I-auzi, porumbito, cica te dai la Miticuta al meu…
Si acum sa te tii surpriza! Inca nu indeajuns de experimentata, sarmana tinerica se prabusi fleasca in capcana aruncata la intamplare de intriganta Lenuta, care habar n-avea de secret nimerise jucand la cacealma. O scurta ezitare de trei secunde inainte de a rade fara rasul propriu o demasca pe „porumbita”, iar directorul, devenit brusc serios, puse mana pe telefon si suna direct pe „mobilul” soferului, lasand telefonul pe speaker,:
– Miticuta, pe unde umbli?
– Traiasca sefu’! Stima si mandria! Fetita am lasat-o la scoala, am dus-o pe doamna la coafor, acu’ am luat televizoru’ sa-l duc la reparat si cand ma intorc la sediu va platesc si factura de cablu… Ma descurc, sefu’?
– Te descurci, Miticuta, da ia zii, cu „porumbita” te descurci la fel? Faci fata?
– Sefu’ cum adica? Ce porumbita, sefu’?
– Hai, ca mi-a zis, nu fa pe nebunu’, ca zbori pe santier…
– Ei, sefu’, om sunt si io… Asa e barbatii, daca merge, merge… Daca eram fraier, ramaneam la tara… Da’ nu vreti sa nu vorbim chestii de-astea la telefon? Vin eu chiar acu’ la dumneavoastra…
– Lasa, Miticuta, nu mai veni, rezolva problemele si dupa aia du-te la sefu’ de santier Benone, ca-l sun eu…
– Sefu’, sa traiti cu respect, nu ma trimiteti la plimbat caramizi, ca munca brutala ajuta memoria si dezleaga limba… e pacat sa ne facem rau, ca rau’ se face repede… mai ganditi-va, poate va trece supararea… pana la urma, barbatii e barbati, mai da-le-n… iertati expresia… de fetite dulci…
– Miticuta, devii obraznic…
– Scuze, sefu’, ziceam si io… Sa stiti dupa mine nu se cearta barbatii de la fufe, ca fufele e multe, da’ pretenarii e putini si de valoare…
– Ia lasa vrajeala si hai la sediu.. da’ rezolva mai intai toate care ti-am zis dimineata, ai priceput?
-S a traiti, sefu’! E ca rezolvat!
„Porumbita” aproape ca se fofila pe usa, dar vocea directorului tuna autoritar:
– Tu unde pleci?
– Pai, ma duceam la birou…
– Nu te duci nicaieri!
Puse apoi mana pe telefon si suna la personal:
– Monicuta tatii, ia lasa tu alte chestii minore ca asa zic eu si pune mana de redacteaza o decizie de schimbare a locului de munca la cerere pentru Lilisor, sa treaca la sucursala de la Lehliu Gara…
– Domnu’ Director, iertati-ma ca intreb, adica „porumbita”, ma intelegeti, a dumneavoastra?
– Vezi ca nu te tin in servici ca sa ma intrebi tu pe mine!
– Iertati-ma, am gresit…
– Ii scrii decizia imediat si vii cu ea la mine! Ii scrii si cererea aia facuta de ea, ca vine s-o semneze, vezi sa fie ca la carte! Faci comisie, tot ce trebuie, sa nu zic inca o data, ca zbori si tu tot acolo!
– Am inteles, am inteles…
Directorul inchise telefonul si uitandu-se la „porumbita” Lilisor, doar atat ii mai spuse:
– Mai esti aici? N-ai ajuns la Personal?
In timp ce Lilisor iesea, directorul isi intoarse privirea catre Lenuta:
– Tu ai boala pe Gogu?
-Imi persecuta baiatu’ si pe mine vrea sa ma dea afara din functia de secretara…
– Mai Lenuto… pe baiatu’ tau el m-a pus sa-l angajez… si tu pe bune n-ai cum sa fii secretara, ca el n-are dreptu’ la secretara, asta o tolerez eu. Uite, ca sa-ti multumesc ca mi-ai spus, pe baiatu’ tau il tin in functie, iar pe tine, daca Gogu nu te mai vrea la el, trebuie sa te trimit inapoi la curatenie, ca acolo esti competenta. Da’ ca sa nu zici ca nu te ajut, de maine te ocupi de etaju’ meu. Si ai grija la ce se vorbeste, in birouri, pe holuri… Vii si ma informezi…
– Va informez, sa traiti… mai spuse coana Lenuta, retragandu-se prin usa discret deschisa nu se stie de catre cine, ca ea avusese grija s-o inchida dupa ce daduse buzna in biroul directorului…
Iesind in secretariat, chiar la usa, coana Lenuta se ciocni de Gogu exEscrocu, care zambea cu gura pana peste urechi:
– Bravos, Lenuto…
Mai in spate, nefiresc de multi angajati impanzisera locul, chemati de telefonul fara fir, ca de fiecare data cand atmosfera se infierbanta din nu conteaza ce motiv. Unii stateau la coada la fax, dar n-ar fi stiut sa spuna cui si ce aveau de transmis, altii dadeau roata prin incapere cu un dosar gol in brate, altii aveau urgent nevoie de ceva de la secretara, altii stationau fara motiv pe hol cu urechile ciulite, dar toti susoteau despre cearta inceputa in biroul sefului de sectie Gogu zis Escrocu, si exportata de coana Lenuta pana hat-departe in biroul directorului general… Palida de parca ar fi vazut moartea in persoana, demascata Lenuta se prabusi pe un scaun…
– Asa, Lenuto, ai venit sa ma pui rau, uite ca nu ti-a mers cum credeai…
– Aoleu, ati auzit?
– Tot, Lenuto, de la inceput…
– Pai io am fugit cat m-au tinut picioarele…
– Ai fugit pe drumul cel mai lung, Lenuto, plus ca tu ai coborat pe scari si eu am luat liftul… Eram in secretariat cand ai ajuns, dar tu nu ma mai vedeai, erai preocupata…
– Dar de unde ati stiut unde ma duc, sefu’?
– Uiti ca lucrezi cu mine de atatia ani? Te cunosc, mai Lenuto…
– Vai de saracia mea, ca proasta mai sunt… Iertati-ma, sefu’, am gresit…
Aici era momentul strategic pentru o boceala cu suspine, dar efortul depus pana acum o ofilise deja si lacrimile nu mai tasneau la comanda. Gogu exEscrocu, generos, o linisti:
– Lenuto, nu te mai sforta cu boceala, asculta-l pe director, eu nu-ti port pica si nu intentionez sa-mi patez constiinta facand rau unui om caruia odata i-am facut bine… Uite, de baiatul tau nu ma mai interesez, daca se tine de treaba si se pune pe munca o sa-i fie bine, dar sa se tina cu adevarat, nu doar dee forma… Iar tu, ai grija, nu-ti impovara sufletul cu turnatorii, ca intr-o zi o sa-ti para rau…
– Da, sa traiti, sefu’ aveti atata dreptate…
Gogu exEscrocu se departa, dar intoarse brusc capul, chiar la timp ca s-o surprinda indicand inspre el cu degetul aratator al mainii stangi, in timp ce cu degetul similar al mainii drepte executa o miscare de rotatie libera in proximitatea propriei zone temporale, spre amuzamentul celor adunati in jur… Surprinsa asupra gestului, Coana Lenuta cazu in paralizie spontana cu degetele respective inghetate in fix pozitia in care o surprinsese privirea fostului sef. In chicotele asistentei, Gogu exEscrocu ridica din umeri si isi vazu de drum. Facandu-si cu greu loc prin multimea de angajati aflati in pauza de tigara, il manca limba:
– Mai baieti, daca in clipa mortii v-ar da cineva sa traiti atatea minute cate ati fumat la locu’ de munca, ati mai trai o viata…
Revenit la propriul loc de munca, Gogu exEscrocu se descoperi surprinzator de relaxat… Isi aminti ca are de dat un telefon la decanul facultatii unde invatau, in anul I, copiii lui, juniorul si junioara. Puse mana pe telefonul de pe masa, dar se razgandi. Doar n-o sa foloseasca o resursa a firmei in interes personal! Scoase telefonul mobil si forma numarul. Cum era de asteptat, decanul ii solicita sprijin in natura: nu avea domnul Gogu niste baieti priceputi, care sa ajute la montarea unor termopane aduse ca sponsorizare de un alt tata generos? Desigur, Gogu exEscrocu refuza, nici nu ar fi putut face altfel, de vreme ce poseda o constiinta curata si proaspata, inca neintinata de compromisuri. Ba mai mult, ii atrase atentia decanului ca plateste dolofanele taxe anuale stabilite de facultate si nu de studenti, plus ca niciodata copiii lui nu au fost o sursa de probleme si prin urmare sa nu-l compare pe el cu respectivul tatic lesne santajabil, pentru simplul motiv ca asa-zisa sponsorizare cu termopane era, stia toata lumea, moneda de schimb pentru promovarea anului de catre rasfatata, obraznica, infatuata fiica de bani gata. Spre marea lui mirare, decanul il raspunse ca e gresit informat in legatura ca proprii copii care o intrec pe rasfatata respectiva, si-l ruga sa faca o vizita la facultate cel mai tarziu saptamana urmatoare, caci in caz contrar va apela la alta solutie. Neimpresionat, Gogu exEscrocu il invita sa caute inca de acum alta solutie, la revedere! Dar dupa ce incheie convorbirea, ramase pe ganduri: ce nu merge bine cu copiii lui? Dar nu putea pierde timp pretios analizandu-si problemele personale, avea de lucru!
Nici nu apuca sa rasfoiasca un dosar din multele de pe masa, ca ii suna telefonul mobil. Era cineva de la secretariatul facultatii, pentru o confirmare a adresei de domiciliu a copiilor lui.
Gogu exEscrocu confirma adresa, dar isi arata nedumerirea: de ce era necesara confirmarea adresei si de ce n-a fost ceruta de la fata sau baiat, ca doar erau amandoi la cursuri? Persoana de la secretariat isi ceru scuze, dar era necesar sa nu greseasca adresa, deoarece primise sarcina sa expedieze urgent celor 2 studenti o convocare la decanat pentru clarificarea unor probleme legate de continuarea studiilor. Si nu, nu era posibil sa aiba o confirmare chiar de la cei doi copii ai domnului Gogu, pentru ca nu erau prezenti la cursuri, nu numai azi, ci de foarte mult timp. Gogu exEscrocu confirma adresa, apoi saluta si incheie convorbirea. Ce se intampla cu copiii lui?
Ziua de munca a ingrijoratului Gogu exEscrocu se derula din eveniment in eveniment, intr-o continua rostogolire din rau in mai rau.
Cumnatul pus general manager la firma in care nevasta si copiii lui Gogu exEscrocu erau actionari principali a sunat ca sa confirme ca intreprinderea la care lucra Gogu exEscrocu a virat banii pentru lucrarea de securizare a retelei informatice, adica vinderea si instalarea unui firewall ieftin si prost, la pret de nimic in scopul castigarii fara probleme a licitatiei. Detaliul nesemnificativ ca in anexele contractului erau prezente optiuni suplimentare (antivirus, antispyware, antitroieni, etc, etc, etc) la pret de 10 ori mai mare decat pe piata trecuse neobservat, ca si amanuntul ca pentru fiecare updatare periodica urma sa se plateasca o mica avere. Acum cumnatul intreba cand se trece la partea nescrisa a intelegerii, adica achizitionarea fara licitatie a optiunilor suplimentare pentru fiecare calculator din retea, pentru ca firma sa-si recupereze banii cheltuiti neoficial cu spaga, si sa se aleaga si cu profit. Spaga fusese cate un laptop pentru fiecare director al intreprinderii, plus un telefon mobil de 1000 de euro ca bonus pentru directorul general. Gogu exEscrocu isi trimise cumnatul in pragul infarctului, refuzand sa continue aranjamentul si anuntandu-l ca va desfiinta firma infiintata in unicul scop de a obtine acest contract.
Batranul snapan de la Administrativ, fost sef de BOB, ii facu o vizita ca sa-l anunte ca a incarcat in camion gresia si parchetul pentru vila de 2 etaje a senatorului Gretosu, integral justificate prin modernizarea toaletei din atelierul mecanic. Tot ce trebuia era ca Gogu exEscrocu sa dispuna deplasarea camionului pana in zona de munte unde se afla viloiul senatorial.
– Refuz! striga el ridicandu-se in picioare
– Ce e baiatu’, ai innebunit? incerca batranul snapan sa-l calmeze…
– Gata, s-a terminat! Pana cand o sa perseveram in necinste si minciuna? Descarca imediat materialele! Ce nu s-a folosit, se returneaza in depozit pentru alte lucrari strict necesare!
– Pai nu mata’ ai venit cu biznisu’? Acu’ ma iei la misto? Ai grija ca io am scoala de partid, stiu cum sa-i iau pe toti, habar n-ai cati ca tine am mancat pe paine! Si vezi ca io n-astept sa ma conduci mata, am vorbit singur dimineata cu senatoru’ si mi-a zis ca asteapta marfa si a pregatit daru’ cum ati stabilit… Nu stiu ce invartesti, da’ ai grija ca te frigi nasol… Pa mine ai vrut sa ma tragi in piept, sa-mi dai jumate din cat iei mataluta, da’ senatoru a inteles cine e principalu’ care se ocupa de problema si mi-a dublat partea… Mie mi-ajunge cat imi da, daca matale te crezi smecher si urci pretu’ fa-o pe barba matale… Si ai grija ca daca ma enervez iti suflu partea si o rezolv singur cu transportu’! Nu te pune cu mine, inginerasule, ca iesi din joc!
Iesi izbind usa, lasand in aerul incins o trimitere indecenta la rude de grad 1, 2 si 3…
Ora plecarii lua parca o piatra de moara de pe epuizatul cortex al lui Gogu exEscrocu. Ar fi putut folosi fara probleme o masina a intreprinderii cu sofer cu tot, dar preferase intotdeauna sa o faca pentru propriile aranjamente si sa pozeze in modest venind si plecand cu masina personala. Ca sa nu mai punem la socoteala ca in fiecare zi se ocupa cineva de tot ce trebuia la ea. Inainte de a pleca, Gogu exEscrocu nu numai ca nu dadu nici un ciubuc, dar le mai si atrase atentia mecanicilor sa nu se mai atinga de masina lui, ca poate sa-si rezolve singur intretinerea curenta si spalarea! In oglinda retrovizoare remarca o interesanta coincidenta: mecanicii executau acelasi gest ca si nemultumita ex-secretara Lenuta. Ei, ce mai conta?
De fiecare data cand pleca acasa, gonea rapid si se angaja curajos pe ingusimea liniei de tramvai, depasind coloana de soferasi fraieri de corecti ce erau. Acum, corect el insusi, ramase cuminte in coloana. Ghinion! Nici nu parcursese jumatate din distanta pana la primul din cele 5 semafoare a caror sincronizare era o gluma trista, cand se pomeni izbit in spate de o masinuta sport ultimul racnet, condusa cu stangacie de o soferita blonda, zambareata si extrem de preocupata de o conversatie pe telefonul mobil, pe care o continua si dupa ce cobori si incepu sa tipe ca vinovat e dobitocu’ ala care a franat brusc fara sa se uite ca e o masina in spate. Din scurta discutie galagioasa care urma, Gogu ex-Escrocu deduse ca fatuca, trecand peste faptul minor ca se urcase la volan desi avea carnetul suspendat, primise de la soarta o singura calitate majora si anume pe tata. Ar fi trebuit s-o taxeze de ceva bani si s-o lase balta, insa, manat de un ciudat simt al dreptatii, incepu sa caute martori printre alti soferi si ruga pe cineva sa cheme politia. Soferita cea nepriceputa scoase din nou telefonul 5G si dupa o scurta convorbire, ii venira in nici 5 minute ajutoare sub infatisarea a 5 hojmalai dispusi sa-i plaseze 500 euro lui Gogu al nostru ca sa uite de incident. Cu numai o zi in urma, expertul in afaceri mari si mici sub litera legii insa total contra spiritului acesteia, i-ar fi stors de dublul acestei sume si tot ei i-ar fi multumit pentru generozitate, dar azi Gogu era onest cu el insusi si cu intreaga planeta! Iar onestitatea de a cere insistent sa mearga cu totii la Politie ii aduse in prima faza o portie de imbranceli spre deliciul armatei de gura-casca adunata cat ai clipi, apoi un neplacut contact cu asfaltul in pozitia rostogol si in final propria masina rasturnata pe trotuar plus promisiunea ca tot el o sa plateasca daune daca mai face pe nebunu!
Dezolat, Gogu ex-Escrocu pleca acasa pe jos, decis sa nu depuna plangere la organele in drept si sa revina a doua zi cu cativa colegi ca sa readuca mijlocul auto personal pe linia de plutire. Pentru moment insa, trebuia sa ajunga acasa. Cauta un taxi, dar isi aminti ca taxiul costa si isi dadu seama mult prea tarziu ca toate actele si portofelul au ramas in masina rasturnata. Se intoarse in viteza maxima, suficient de repede ca sa nu rateze sprintul unui grup compact de adolescenti care tocmai se autoservisera cu casetofonul, borseta cu bani si acte, telefonul mobil, difuzoarele smulse din usi, antena demontata prin smulgere, extinctorul, trusa medicala, trusa de scule, roata de rezerva, oglinzile retrovizoare si alte obiecte bagate in saci si pungi de plastic. Striga dupa ajutor si imediat fu inconjurat de un colectiv de binevoitori, luat la intrebari si facut acordeon inainte de a pricepe ca exista o perfecta colaborare intre acestia si smanglitorii deja pierduti din campul vizual.
Cules de la rigola de un cersetor cu suflet, primi cadou de la acesta un somoiog de bancnote si sfatul amical de a nu mai deranja oamenii aflati la munca daca vrea sa nu se bucure iar de atentia bodyguarzilor. Multumi pentru sfat si sustinerea financiara, promitand ca se va achita de obligatie cel mai tarziu a doua zi.
– Nu-ti fa probleme, dumneata sa fii sanatos, ca eu nu duc lipsa, ii raspunse generos cersetorul…
Ca orice simplu pieton, Gogu ex-Escrocu se duse in statia de autobuz, cumpara suficiente bilete ca sa-i ajunga pana a doua zi la aceeasi ora pentru transportul in comun si dupa o scurta asteptare de vreo 10 minute se urca in autobuzul care trebuia sa-l duca acasa. Destul de obosit, spera sa prinda un scaun liber. Din pacate pentru el, zabovi secunde pretioase pentru a composta un bilet si constata ca intre timp toate scaunele disponibile s-au ocupat cu cetateni care nu pierdusera vremea imitandu-l. Gogu ex-Escrocu, de buna credinta, considera ca e singura persoana fara abonament valabil, dar presupunerea i se narui dupa numai 2 statii, cand aparura controlorii. Primul contravenient, tolanit pe scaun si cu picioarele intinse ca ditamai cataligele in culoarul de trecere, scapa repede de ei informandu-i ca e obosit rau si vrea liniste ca sa stea de vorba cu pretenarii. Puternica sustinere in exces de decibeli a celor 6-7 tovarasi de conversatie tolaniti in mod similar, impresiona intreaga echipa de control, care trecu direct la cealalta jumatate de autobuz, iertand contravenient dupa contravenient, pe motive fara indoiala intemeiate: o cucoana striga in gura mare ca e operata, cativa pustani de scoala ziceau ca n-au acte si nici bani, doi tipi descurcareti au rezolvat problema cu o mica spaguta, cativa batranei si batranele se plangeau de pensia mica, o familie cu valizele imprastiate pe culoarul de trecere nu stia ca trebuie sa ia bilet pentru ca venea din provincie, si uite asa s-a vazut Gogu ex-Escrocu inconjurat de micul pluton de controlori deja nervosi si hotarati sa aplice macar o amenda. Spre ghinionul lui, Gogu nu avea pe bilet decat 3 gauri si nu 4 ca biletul de proba al reprezentantilor legii. Explicatia era simpla, pur si simplu ar fi trebuit sa impinga biletul mai mult in compostor, dar indulgenta pe azi se terminase! Gogu ex-Escrocu nu gasi intelegere si, cu impresia ca e luat de fraier, trebui sa plateasca amenda usturatoare, sub privirile intregului autobuz, jumatate acuzatoare, jumatate ironice, jumatate indiferente.
Ei, ce mai conta, mai avea putin si ajungea acasa… Gogu ex-Escrocu se opri la semaforul modern, dotat cu buton de comanda. Apasa linistit butonul, asteptand culoarea verde ca sa traverseze, desi strada era libera si doua babute tocmai veneau de vis-a-vis tinandu-se de mana, fara sa le pese ca sunt pe rosu. Dar Gogu, devenit model de corectitudine, astepta si iar astepta, pana cand incepu sa se intrebe daca semaforul intr-adevar functioneaza… Apasa din nou, si din nou astepta inutil, caci semaforul ramanea indiferent… Dupa a treia incercare nereusita, pleca bombanind spre intersectie, ca sa prinda macar acolo culoarea verde. Ocoli astfel vreo suta de metri, dar avea multumirea ca respecta legea rutiera!
Cand intra in casa si auzi aspiratorul cu care iubita lui nevasta facea curat in sufragerie, isi aminti de contorul pe care platise o caramida de bani unui lucrator de la societatea de electricitate. Nu-i paruse rau dupa bani, caci inca din prima luna consumul inregistrat se redusese la un sfert din cel vechi. Nu, nu era in regula ce se intampla! Ajunge cu necinstea! Inainte de a se descalta, dadu telefon la societatea de electricitate ca sa reclame un contor defect. Apoi, il suna si pe cel care-i pusese contorul si il avertiza ca e mai bine sa-si informeze personal superiorii, ca sa nu fie pedepsit mai rau dupa ce se face constatarea. Cu contiinta cristalina, Gogu ex-Escrocu lua un caiet si incepu sa socoteasca daca de acum inainte factura la electricitate va putea fi platita la timp sau nu.
Dupa ce manca, mai mult pe fuga, Gogu ex-Escrocu astepta sa-i calce nevasta o camasa dintre cele bune, se intoli la costum, isi pupa din fuga consoarta ocupata cu spalatul vaselor si pleca la sedinta de partid. Grijulie, ea il intreba cand vine, dar primi acelasi raspuns ca intotdeauna cand Gogu se dedica politicii:
– Stiu eu, draga, ce mai vor astia de la mine? Poate mai raman la o bere, trebuie sa particip, n-am incotro, de acolo vine sustinerea…
La iesirea din curte se intalni cu administratorul rotofei cu domiciliul la parter, un galigan dolofan, soios, galagios, infatuat, venit in blocul de lux cu un aranjament pus la cale de un unchi consilier la primarie: repartitie pentru tineri casatoriti desi era neinsurat, la controlul facut cu ocazia cumpararii apartamentului pe pret de nimic isi luase rapid o nevasta pescuita intr-un bordel clandestin, iar divortul il costa cat o garsoniera, caci nevasta de ocazie se dovedise mai isteata decat se asteptase grasunul sotior. In esenta, un smecheras de cartier cu mici reusite, dar si plin de ifose de mare afacerist, pe care Gogu il dispretuise din prima clipa cand il vazuse, dar cu care nu ezitase sa faca mici businessuri avantajoase, mai cu apometrele, mai cu reparatii fictive la instalatiile comune, mai cu virarea banilor de intretinere dintr-un cont bancar in altul ca sa produca dobanda inainte de a ajunge in conturile furnizorilor de servicii.. Una peste alta, Gogu il cizelase in meseria de escroc, iar burtosul se dovedea recunoscator: il saluta cu tot respectul, ii aducea saptamanal un cos cu produse agricole naturale de la parintii zarzavagii, plus flori de sezon sotiei, si cotiza din plin la fiecare noua afacere reusita.
Sediul unde se tinea adunarea nu era departe. Gogu exEscrocu ajunse destul de repede, desi mersul pe jos il obosea. La o tigara si o cafea, nu scapa de profesorul Banut Pietroiu.
– Ce mai face domnul Gogu? Merge lucrarea, merge?
– Domnu’ Pietroiu, o sa renunt…
-Vai, se poate? Doar v-am garantat, e ca si rezolvata… Cumva nu-si face treaba asistentul? Il scutur eu…
– Domnu’ Pietroiu, sincer, ce-mi trebuie mie doctorat? Doar sa-l pun in rama? Poate mai tarziu, cand o sa ma ocup singur, asa e jenant, pe munca altuia?
– Spuneti sincer, v-a cerut in plus? Il pun eu la punct! Il zbor definitiv! Cum sa renuntati, acum cand e aproape gata? Pentru o formalitate?
– Domnu’ Pietroiu, e mai bine sa renunt… Eu stiu ca va ganditi la comenzile pe care vi le-am dat… Nu va faceti probleme, ce s-a contractat nu am de gand sa contest, dar alte lucrari noi, nu mai sunt de acord…
– Vai, ce spuneti acolo? Eu depind de dumneavoastra, am dat bani grei pe un sediu nou intr-un apartament cu 4 camere, am comandat aparatura, am angajat 2 fosti studenti ai mei, specialisti desavarsiti…
– Domnu’ Pietroiu, nu trebuie sa va spun eu: ce va comandam dumneavoastra, expertize, studii, e totalmente inutil in activitatea intreprinderii, o facem doar asa, ca sa ne achitam intr-un fel de obligatie, sa va ajunga niste bani in cont, ca doar ati facut vreo 10 doctori in intreprindere in frunte cu directorii, si inca de 2 ori pe atat sunt pe drum… Si la fel de bine stiti ca nu e corect sa se acorde un astfel de titlu unor nepriceputi care au un singur argument: functia!
In timp ce se departa, il auzi pe profesorul universitar comentand cu un coleg, scriitor de poeme patriotice in perioada comunista si deputat non-stop ulterior:
– Inginer, ce vrei?
– Face pe nebunu’, urmareste el ceva…
– Daaa, escroc e de cand il stiu.
– Lasa-l, ca si asa trage cu urechea!
– Mai bine ia spune, ce stii de liste? Am inteles ca te sustine sefu’ al mare…
– Pai n-am fost eu mereu la datorie? N-am cotizat in toate campaniile? N-am votat la ordin? Ce, am miscat eu in front vreodata?
– Ei, las’ca ai avut de unde cotiza! De n-ai avut la refinantari… Ce, acu’ nu esti dator? Daca vinzi tot ce ai si tot nu face cat ai de dat la banci!
– Da, si ce? Am rezolvat, o sa-mi ia 2 terenuri si o sa se spele statu’ pe cap cu ele…
– Pai de aia merg toate prost in tara, ca unii se imbogatesc pe seama bugetului si altii tin bugetul in spate, interveni patetic in discutie Gogu exEscrocu…
– Lasa-ne, bre nea Gogule, ca azi parca te-ai tampit…
Ramas singur, ocolit de toti cei ce care de obicei schimba cateva vorbe, isi cauta un loc in sala…
Sedinta nu era una obisnuita, se pregatea campania electorala si era nevoie de toate fortele. Cum Gogu Escrocu avea mereu idei istete si tupeu, facea parte dintre cei acceptati in organizatie fara contributie financiara consistenta, dar implicati in muncile ce nu reclamau neaparat gulere albe si maini curate, fiind apreciat si de conducerea nationala a partidului. Tocmai de asta, i se pregatea de la centru numirea intr-o functie importanta, de sef in organizatia locala. Pentru a se pune bine cu el, viitorii subalterni cautara sa-i ofere o activitate simpla. I se propuse sa coordoneze echipele insarcinate cu montarea afiselor electorale. Gogu ex-Escrocu nu refuza, dar le atrase atentia colegilor ca nu mai merge ca in trecut, ca nu e legal sa lipeasca afise peste ale contracandidatilor, sa rupa ce nu pot acoperi si nici sa provoace conflicte cu echipele altor formatiuni politice. In plus, fu contra trimiterii pe teren a unor trupe de cotonogari ca sa-i sperie si chiar sa-i ia la suturi pe membri celor mai importante partide concurente.
Mirati de reactia lui, incercara sa-l coopteze in ceva ce el stia cel mai bine: organizarea de mitinguri. Dar nici aici Gogu ex-Escrocu nu se intelese cu sefii si colegii, pentru ca refuza sa fabrice lozinci mistocare si caricaturi la adresa contracandidatilor, sa se implice in raspandirea de fluturasi plini de jignitoare calomnii si sa puna la cale interventia unor falsi partizani ai adversarilor- beti, vorbind ca la usa cortului, sustinand absurditati- fata de care sa iasa in evidenta atitudinea echilibrata, civilizata, a partidului lui Gogu ex-Escrocu.
Spre surprinderea tuturor, nu vru sa se implice nici in infiltrarea in adunarile partidelor adverse de falsi scandalagii, care sa strige slogane cu versuri obscene la aparitia camerelor de luat vederi, sa afiseze lozinci rasiste, sa huiduie permanent, sa fluiere exegerat, sa arunce cu obiecte in fortele de ordine, sa creeze busculade si sa faca orice altceva ar fi fost necesar in compromiterea adversarilor politici. Nu fu de acord sa puna la cale adunari de protest asa-zis spontane pe traseul marsurilor organizate de alte partide si nici sa le atace sediile cu pietre.
Nimeni nu-l mai intelegea. O banuiala incoltea in mintea tuturor: sigur il cumparasera „ceilalti”. Degeaba se stradui Gogu ex-Escrocu sa-i convinga ca pur si simplu are constiinta, ca refuza sa mai accepte inselatoria, ca doreste o campanie electorala model, ca e dispus sa munceasca zi si noapte, dar nu distructiv fata de adversari, ci constructiv pentru succesul cinstit al propriului partid. Sefii si colegii erau dispusi sa creada orisice, dar asa ceva, nu! Enervati cu totii ca discutiile stagneaza, trecura la alt subiect, cel mai arzator: listele electorale. Stiau bine ca pe primele locuri vor fi candidati stabiliti de la centru, dar doua-trei pozitii cu sanse reale de a fi ales tot depindeau si de organizatia locala! Spiritele se incinsera, grupusculele de interese devenira agresive, contrazicerea deveni cearta, cearta deveni balacareala si tocmai atunci Gogu ex-Escrocu acapara microfonul pentru a cere corectitudine, transparenta, alegerea unor persoane integre, neimplicate in afaceri dubioase, nesantajabile, fara trecut comunisto-securist…
O-ho, depasise cu mult limita suportabilului! Nervozitatea generala gasise paratraznetul perfect! Cuvinte tandre de iubire efectiva se revarsara spre intreaga familie cu tot cu vecini as bietului Gogu ex-Escrocu, dar nici el nu se lasa mai prejos, condamnand fara ezitare oportunismul traseistilor politici, slugarnicia fata de capii corupti ai partidului, acceptarea docila a candidatilor impusi de sus in fruntea listelor electorale… Inutil incercara niste membri din prezidiu sa taie firul microfonului wireless, Gogu ex-Escrocu o lua la fuga prin sala continuand sa protesteze cu microfonul strans bine cu amandoua mainile…
Un parsiv picior de membru de partid ii puse piedica dizidentului Gogu ex-Escrocu, intr-o brutala tentativa de a-i intrerupe evadarea, dar el se redresa din alergare, fugind printre scaune urmarit de tot mai multi nervosi. Inconjurat, se facu mic printre scaunele rasturnate in imbulzeala, strigand dupa ajutor in rasetele unora si injuraturile altora. Tavaleala generala avu ca rezultat spargerea microfonului calcat in picioare cu tot cu degetele protestatarului… Inhatat de fiecare centimetru vestimentar, Gogu ex-Escrocu se vazu purtat pe sus spre iesire si azvarlit afara in huiduieli victorioase… Se ridica din praf scuturandu-se pe haine. „Deci asta e soarta luptatorilor pentru dreptate”, cugeta el, mandru de a fi avut curajul opiniei. „S-a dus naibii functia de conducere…” continua el rationamentul, incepand sa se trezeasca la realitate…
Profund dezamagit de reactia colegilor de partid, Gogu ex-Escrocu se inscrise pietonal, aproape mecanic, pe directia spre benzinarie. Pe straduta ingusta care incepea de acolo, locuia amanta la care poposea de vreo 5 ani. In ultimii 2, fiecare sedinta de partid era justificarea perfecta pentru o absenta prelungita de acasa si in consecinta, urmata inevitabil de o vizita la amanta. Persoana in cauza era o tipa cam trecuta, nici macar la tinerete considerata cu adevarat frumoasa, iar acum deja ofilita in absenta saptamanalei vizite la cosmeticiana. Tipa nu era nici pe departe eleganta, insa avea lipici la clientii de varsta mijlocie si prezenta doua mari avantaje: primul ca il primea oricand pe Gogu cu conditia unui telefon dat cu o zi inainte, al doilea ca nu se jena sa presteze un bogat sortiment de prostioare la cerere, iar Gogu ex-Escrocu ardea de nerabdare sa-si satisfaca poftisoare aidoma celor din filmele deocheate, chiar daca nici unul dintre parteneri nu prezenta nici pe departe calitatile fizice etalate de personajele peliculelor respective. Vizita din seara asta era deja programata, iar Gogu avea pregatit un plic cu o suma consistenta. In plus, se opri sa cumpere o sticla de sampanie pret sporit, ca sa fie tacamul complet. Insa, pe masura ce se apropia de benzinarie, entuziasmul i se dilua intr-un ocean de regrete si mustrari de constiinta.
Totusi, acasa il astepta nevasta. Se luasera din dragoste… din punctul ei de vedere, caci Gogu pe atunci Escrocu urmarise sa puna mana pe o fata cu avere, casa si masina si ochise solutia perfecta, caci pe langa zestrea consistenta, fata era si frumoasa si cuminte. Cu experienta lui de vrajitor, ii sucise capul si castigase fara efort increderea parintilor. Gogu se straduise sa pastreze buna impresie macar in imaginea de sot fidel, caci cu timpul nevasta avusese numeroase prilejuri sa priceapa cum ajunge Gogutul ei la prosperitate. Si nu numai impresia de sot fidel, ci si de om respectabil: in familie nu se imbata, nu vorbea urat si fuma numai pe balcon. Cum nevasta oficiala trebuia sa ramana femeie serioasa, Gogu nu-si permitea in intimitatea conjugala pacatoasele placeri pe care de-a lungul timpului le platise generos damelor disponibile. Cu inima impacata, trecu trist de straduta de langa benzinarie, grabind pasul spre domiciliul conjugal. Poate merita si dulcea-i sotioara o sampanie de calitate!
Vazu de jos intuneric in toate camerele, in afara de dormitorul lor, unde parea a merge televizorul. Ei, nu e rau deloc! Baiatul si fata trebuie sa fie inca la meditatii, ori la colega aia a lui care e fata de deputat si are vila mai jos langa parc, iar sotioara o fi adormit ca de obicei asteptandu-l. Uneori Gogu se mira cum de nu-i reproseaza ea niciodata ca intarzie la partid pana dupa miezul noptii si se intreba daca nu cumva il banuieste de ceva, ca nu degeaba il trateaza in acele zile cu somn si indiferenta. Dar de data asta, o s-o trezeasca in pupici, ca sa profite din plin de intarzierea copiilor!
Gogu ex-Escrocu descuie usa mega-apartamentului cu discretie, se descalta in liniste si cauta drumul pe intuneric. Din dormitor se auzea ceva, probabil televizorul dat incet, aparent pe Animal Planet. Gandul il duse pe Gogu ex-Escrocu la prostioarele perverse la care renuntase ca sa ajunga mai repede la sotioara lui infinit mai frumoasa, mai tanara si mai finuta decat tipa vulgara dispusa la orice pe bani. Lasa, tot mai bine e acasa, se gandi el, ajungand in cadrul usii de la dormitor.
Hopa surpriza! In-cre-di-bil! Dezastru! In lumina slaba oferita de ecranul pe care se derula un film erotic extrem, protapit in mijlocul camerei, administratorul burtos de la parter beneficia grohaind satisfacut de serviciul complet prestat de o persoana in care Gogu ex-Escrocu isi recunoscu siderat propria nevasta, aflata intr-o stare de elan amoros si extaz cu care el personal nu se confruntase de cand se stiau ei amandoi! Ramas perplex, viziona minute bune cele 2 actiuni erotice in paralel, parca mai atras de cea desfasurata in marime naturala. Pentru o clipa ii veni sa atace cu strigate de lupta si cu sticla de sampanie pe post de bata stramoseasca, pana la neutralizarea definitiva a pramatiei obeze si a consoartei infidele. Dar cum sa faca asta? Ar fi fost in mod sigur internare de om, caci ori invingea el din prima lovitura, ori zdrahonul de administrator matura cu el pe jos. In plus, orice ar fi facut, scandalul l-ar fi transformat inevitabil intr-un banal fraier incornorat, si cum inca (!), si cu cine inca (!), si oare de cand?
Gogu ex-Escrocu iesi pe usa la fel discret cum intrase. Cobori incet in micuta curte din fata blocului select, boieresc. Unde sa se duca? Amanta era probabil ofticata la maximum, partidul il izgonise, pana dimineata mai era o noapte intreaga, iar in baruri si restaurante nu se sta gratis. Isi spuse ca apartamentul se va linisti totusi repede, caci nevestica stia desigur ca si copiii ar fi trebuit sa vina in curand. Chiar, pe unde or fi umbland? Poate si ei au ceva de ascuns, cine s-ar mai mira?… Se lungi ostenit pe bancuta din colt, supraveghind atent strada.
Valeu, ce limuzina! Cu cine a venit? A cui o fi? Aia care se giugiuleste cu soferul iesit jumatate pe geam, nu e copila lui cea studioasa? Ala care sterge masina de praf cu fata de deputat nu e baiatul lui cel cuminte? Totusi, in comparatie cu ce se petrece la etaj, ce mai conteaza? Dupa ce manifestarile sentimentale se incheiara in strigaturi cu text indecent emise in crescendo de invizibili pasageri turmentati, si baiatul dadu indelung mana cu soferul pupacios, limuzina demara suierator in chiotele celor cel putin 5 persoane ramase alandala pe banchetele neincapatoare, copilasii lui intrara in curte. Parca rusinat ca statea ca un amarat pe banca, Gogu ex-Escrocu nu-i indrazni sa-i strige si se trase mai la intuneric.
– E lumina stinsa, sorela… N-a venit tac-tu…
– Pai tac-tu o fi la parasuta aia de la benzinarie…
– Si ma-ta sta pe intuneric?
– Ai uitat, ba fraiere, ce face ma-ta cand e tac-tu la partid si la amanta?
– Da, sorela, rezon… ma-ta-i cu obezu’! Pai, urcam, sa-i luam la injuraturi?
– Las-o, ca dupa aia iar nu mai baga banu’… Mai bine scoate o tigara…
– Normala, sau d-aia?
– Mai bine d-aia, ca alea normale dauneaza grav sanatatii…
Nici nu-si aprinsera bine tigarile, ca se facu lumina pe scara, iar administratorul burtos cobori dupa cateva minute cu liftul si isi descuie usa. Copiii lui Gogu ex-Escrocu trecura pe langa el…
– Ce faci, serifu’, bine sanatos, satisfacut de viata?
– Sa traiti, va asteapta un whisky la mine…
– Ia da-l acu’! Poate pui si o gustare…
– Placerea mea…
– Zi-i lu mutu! Hai, sorela, sa-i golim frigideru’, ca ma roade tenia…
– Hai, da’ nu mult, pana aeriseste mamicutica patucu’ conjugal…
– Poftiti, cu respect… stimate domn… domnisoara, va rog…
– Ia gheara de pe posterior, ca io nu-s mama…
– Iertati-ma, din reflex…
Martor din umbra la scena, Gogu ex-Escrocu simti nevoia sa se lungeasca undeva in liniste. Se intoarse la bancuta parasita pentru cateva minute… Se intinse la orizontala, intrebandu-se daca nu cumva habar nu are pe ce lume traieste … O viata se considerase baiatul istet care-i invartea pe toti pe degete si avusese impresia ca el e lupul smecher intr-o turma de oi toante… Azi, cand trecuse, sau macar incercase, in tabara corectilor, se pomenise parca si mai in minoritate… Cand gresise diagnosticul? Uite asa, in noaptea calda de vara, filozofand melancolic in aer liber, pierdu sirul gandurilor si adormi…
Lumina blanda a diminetii il trezeste pe Gogu… Clipind mototol din ochii inca incetosati, se gandeste zambind ce vis avusese.. ce cosmar… Bine ca s-a trezit! Se intinde cu elan, grabit sa se scoale ca sa nu intarzie la serviciu… Dezechilibrandu-se, se pomeneste in zbor planat si in secunda urmatoare ajunge pe jos, iar contactul dureros il dezmeticeste definitiv… Ce naiba se intampla? Aoleu! A cazut de pe banca…