Noapte aici, soare la Sibiu.

Ştiu că eşti pe patul de spital. Primăvara aşteaptă undeva la bariera ce nu se mai ridică.

Mai ştii, tată, mărul cu pleoapele susţineau cerul şi ne ziceai să nu dormim noaptea înaintea înfloririi…

Cu frunţile lipite aşteptam să vedem cum florile îşi deschid ochii către cer.
Erai primul în ogradă dandu-ne semn că mărul s-a trezit în flori.

Mărul e acolo.

Mai ştiu că vei fi primul să ne dai veste dis-de-dimineaţă. Petalele se întrec în vântul domol, clape de armonică trezită şi ea la venirea primăverii.